poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-03-17 | |
- continuare -
ACTUL 3 Iubirea dintre Apollo și Cassandra, sau mai bine zis încercarea de iubire. Scena 1 Apollo, Cassandra, Hecuba, Medeea (o altă femeie cu puteri magice, prietenă bună a Cassandrei) Apollo (în grădina Palatului regelui Priam, în foișorul în care Cassandra sta gânditoare, în așteptarea lui Apollo) Ce minunată ești Cassandra De când te-am cunoscut Nu mai am ochi pentru alta Gândul meu e de neconceput De a mai sta în lipsă-ți De a-ți mai duce dorul E ceea ce tu simți? Sau îmi amăgesc fiorul? Cassandra Vai tu Apollo, ce mult am așteptat Am crezut multe, dar s-au spulberat În clipa când tu dar, ai apărut în față-mi Acum m-am liniștit, pe loc tu învață-mi Ale mele simțuri așa cum ai promis În schimb îți dau iubirea Nu am nimic de zis. Apollo (apropiindu-se de Cssandra) Vai ce miros și ce parfum emani Ești floarea vieții mele De vreo trei-patru ani Dar nu am îndrăznit în visurile grele Să te am mai aproape Acum curajul geme Căci nu pot fără a concepe A mai trăi o clipă, glasul meu să te cheme. Ești floarea vieții mele Ești rază de lumină Ești steaua dintre stele Ești zâmbet de sulfină. Cassandra (îndepărtându-se de Apollo) Frumos ce spui Apollo, dar nu mai amâna Pe loc de mă învață, să fiu eu cea mai cea Dintre toate cele ce sunt pe acest Pământ Te rog, dar drag Apollo, fă-mi acest legământ. Apollo (ridicându-se în picioare, într-o poziție solemnă) Vei fi cea mai renumită, din câte să tot fie Vei fi apreciată, dar mândră numai mie. (în continuare, cei doi purced la a transmite Cassandrei toate cele necesare, pentru ca aceasta să capete darul de a deveni cea mai renumită prezicătoare a viitorului) (pe seară, când „lecția” era pe teriminate, apare Hecuba, mama Cassandrei) Hecuba (apropiindu-se de foișor) Vai ce onoare, și ce plăcere încântătoare Mă-nclin la tine Apollo, căci e cunună mare Ceea ce tu vrei a face, cu fiica mea în stare De ceea ce Pitia și Sibila, vor fi fără de cale. Apollo (făcând o reverență politicoasă către Hecuba) E doar plăcerea mea, îi dau totul de va vrea E o iubire mare, pe care de o pot O voi păstra în suflet, o voi expune tot Cât buna mea Cassandra mă va considera Al ei pe veci să fiu, să mă iubească-n toate Voi fi iubit și soț, dar îi voi fi și frate. Nici nu gândești Hecuba, ce port în al meu suflet E ea iubirea mare, e gând și cu mult cântec E răsărit de soare și e apus de lună E miezul de vulcan, ce scapără și tună. E univers pierdut E alfa și omega Cel pământean, demult E totul și mai mult E tot ce poate da E viața mea, acum și-n veci, Cassandra. Hecuba (gânditoare) De tu spui acestea, e clar că o iubești Dar când vom da noi vestea Pentru o nuntă ca-n povești? Cassandra (cu privirea ațintită la mama sa, Hecuba, dar cu coada ochiului zărindu-l și pe Apollo) Ea va fi dată vestea Îndat` ce eu voi fi, minunea pământeană Ce poate într-o zi, a prevesti și-o rană Atunci noi doi, eu și Apollo Ne vom uni în zei, vei fi și tu acolo. Nu mai e mult de stat, timpul s-a îngustat Și va veni ea clipa Când ne unim în noapte Un eu și-un el cu fapte Nu ne vom frânge aripa Ne vom porni pe văi Pe munți și-n alte zări Și vom fi doar văpăi Vai câte căutări. (Hecuba se retrage, iar în lăsatul serii Cassandra și Apollo, încă mai discută despre intențiile bivalente de viitor) (curând pleacă și Apollo. La scurt timp, alături de Cassandra vine Medeea, prietena sa cea mai bună) Medeea (apropiindu-se de Cassandra) Ce minunată ești, exprimi raze de soare În seara nopții care, e tot mai așezată Să fie oare soarta, sau dragostea curată Sau este oare gândul, de-a fi nemuritoare? Cassandra (cu un zâmbet larg) De vor fi amândouă, cu drag eu le primesc Dar de nu încă, cu grijă mă gândesc Căci e mai bine-a fi, cea mai stimată floare Ce poate să prezică, idei nemuritoare Decât să zac ursită, lângă Apollo care Vrea sau nu vrea e trist, iubirea ce mă doare Căci nu poate a fi, viață mereu, în toate Decât de tu vei fi, zeu chiar și după moarte. Dar cum eu sunt, aici un pământean Mai bine poate am, un semen de din neam. Medeea Tu nu gândești ființă atotcuprinzătoare Că ce e mort sub soare, mai are trebuință Acolo în etern, unde doar cu stăruință Stă el Apollo singur și fără așteptare Când se va lumina, de noaptea cea profundă Tu poți a fi atunci, tot scufundată-n undă Și vei putea a da, cu forța ta ce darul A zămislit în tine și a umplut paharul. Corul (se aude pe fundalul grădinii regale, a regelui Priam) Prințesa noastră este Pe veci amorezată E timp să dăm de veste Că o va face lată. Cunună ea să pună Pe fruntea-mpodobită Cu gânduri ce se-agită, Vor fi de vreme bună. *** Mâine vine-o nouă zi Va fi iarăși soare Vor fi clopote zglobii Vestesc ziua care De va fi să fie bine Va fi nuntă mare El și ea s-or ține De mână-n strigare Căci în taina nopții Când dorm chiar și hoții Se va pune gând Și cu legământ. Un soldat (mergând tot agale pe străduțele pietruite ale cetății și mirosindu-i în eter a mare sărbătoare) Ce nuntă, ce ospăț Vor fi în cetate Ce veselie, ce dezmăț Le voi vedea pe toate. Voi fi acolo negreșit Voi fi apărător de vază Și chiar de nu am chefuit Mă-ntorc voios acasă. Un elev (mergând haihui pe stradă) Școala este viața mea Viața nu e școala Voi scăpa curând de ea Va fi scurtă boala. - va urma - |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate