Snobul

adaptare în versuri după monologul maestrului Toma Caragiu


Îmi pare bine doamnă
Că azi v-am cunoscut,
O intelectuală
Așa cum am crezut.

Ce poate fi mai bine
Și mai adevărat,
Decât să porți discuții la
Nivel mai relevat.

De-alminterea,eu însumi
Mi-am însumat cultura
Ce-o port, în conversații,
Mai dier…de la una...
Bonjurul de la alții…

Acuma vine vorba
Posed vreo patru limbi
Materne aș putea spune,
Dar ce să-i faci?Mai schimbi

Viața umanoidă
Și vorba de țăran
Cu una mai la modă,
Acea de poligam…
.
Poligamia doamnă-n
Diversitatea ei,
Deschide calea-n viață
Și intri la idei.

Ca poligam adică,
Cu limbi străine poți,
Tranzistor în turismuri,
Să le traduci la toți.

Dar mă lungesc la vorba,
Luați vă rog! Serviți!
I-o băutură foarte
Bună și tare… știți?

Reconfortabilă chiar,
Aa…vai,nu beți alcool?
Da,foarte bine faceți,
Nici eu nu beau!...Parol!

Alcoolul e un vițiu,
Ar trebui să fie penibil de pedepse.
Luați atuncea apă,portabilă,
Că este!

Este destulă doamnă.
E apă de izvor portabilă și bună,
Eu sunt apicultor.
Și mă pricep la ape.

Dar hai , vă rog, serviți!
Luați o murătură,sunt delicioase doamnă
Și se topesc în gură.
Sunt puse astă toamnă.

Vă garantez duduie,
N-o să vă facă rău!
La indiscreție pe masă,
Sunt aranjate,zău.

Și știu eu foarte bine,
Căci sunt băiat deștept,
La medicină am studii,
Doi ani, și-un an bisect.

Oarecum semidoctor
Aș spune mai în glumă,
Chiar pe băiatul gazdei
În urmă cu o lună,

L-am vindecat,în fine…
Că toți se speriară,
Credeau că a făcut săracul,
O criză baleară.

Sau o concluzie din aia interintestinală,
Când colo amărâtul, mâncase ceva gras
Și-avea arsuri și gaze,
Pe sarcofag ,dar las’…

A doua zi devreme,
Eu am un frate, știți?
E soră la spitalul,ăăă…
La clinica de dinți.

Și l-am chemat să-l vadă
Și l-a înțepat cu acul,
C-o intraveninoasă
Și a scăpat săracul.

Dar hai, vă rog serviți,gazda e primitivă.
Ce-mi place mult la dânsa?
E comunicativă și ospitalieră tare,
Solubilă din fire.

Și mobila din casă,ce gusturi ,câtă știre
Și vine din ilustre lumina cea confuză,
Care n-e procreează
Și care ne amuză.

Noi intelectualii,
Ce bine ne simțim.
Căldura intimistă,
Ce mult o prețuim.

Știți, creieru-și omite
Undele-n jurul său,
Electromagnifive,
Să nu vă facă rău.

Noi intelectualii,
Care muncim cu capul,
Avem nevoie totuși ,de un relaxativ,
Altfel n-e doare totul și burta și stomacul.

Odihna sau o carte,
Ușoară,polițistă,
Una de Tolstoievski
Sau poate o revistă.

Cu psihicul sensibil și cu subconștientul
Nu e de glumă doamnă, e ca și cucurentul,
Când tensiunea-i mare ,
Se arde filamentul.

Vă rog,luați din icre!
Sunt delicioase, știți?
Și sunt de pește doamnă.
Vă rog, luați, serviți.

Dar muzica,vă place?
O operă sau valsul …eu sunt megaloman.
Valetul, chiar și dansul,
Mă impresionează!

Fuga lui Bach,de pildă,
Când papa la gonit,
Cum a fugit săracul
Și câte a pătimit.

De frica inchiziției,
A trebuit să fugă,
Că a murit pe urmă ?
E o ipotenuză.

Ce soartă au și ăștia,
Ce vai de mama lor,
De trebuie să fugă
De un inchizitor.

Că, de închis cu cheia,nu-i închidea pe toți.
Nu l-a închis pe Verdi, Nabucodonosor
Când i-a-ndemnat să cânte,
Pe orbii aceia-n cor.

La papa de la Roma,scaunu-n-țepenise.
Și-atunci nu erau doctori să-i dea rețete scrise ,
Să-i scrie malaxoare.
Nici farmacii deschise.
Non stop, cum e acuma
Și nici compozitorii nu se-ntreaceau cu gluma
Cu cântece… branșante sau chiar… tendențincioase
Că îi puneau pe fugă
Și le dădeau la oase.