Craiul de București
*scurtmetraj*

Un oraș paralizat de mașini. Centrul României, București. Într-una dintre casele supraetajate, locuia Onisifor. Pentru că era băiat de bani gata, nimeni nu se gândea că are un nume urât.


Capitolul I, Onisifor și orașul

Onisifor Breb se trezi de dimineață.

îi ciripi papagalul vorbitor din colivie.

Își luă paltonul împrumutat de la un prieten. Pe măsuța de cafea stăteau un ceas marca Rollex și un parfum Giorgio Armani. Și le cumpărase la reducere. Din mall.
Casa unde stătea Onisifor era foarte veche. I-o lasase moștenire una dintre mătuși. Totuși, când ieși pe usă, el ridică nasul pe sus. Era crai de Dorobanți. Locuia în cartierul Primăverii.

se gândi bărbatul de 33 de ani.

-Bună, frumosule!
-Mneatza. Răspunse Onisifor unei vecine și scoase un trabuc de scortișoară.



Nici nu apucă să iși termine bine ideea, că în dreptul lui trecu o blondă pieptoasă.



-Neatza, baby! Îl salută de astă dată o brunetă focoasă.

Onisifor îi zâmbi larg, cu toți dinții din gură. Venea ploaia, așa că el intră într-una dintre cafenelele din centrul Dorobanțiului. Se așeză singur la masă și îi făcu semn cu ochiul uneia dintre chelnerițe.

-O apă plată cu gheață și lămâie.Evian ai, că eu nu beau altceva.
-Nu am Evian.
-Păi eu, atunci, ce beau?
-Bea niște whisky.
Onisifor iși comandă un pahar de whisky. Îi plăcea de chelneriță și voia să-i facă pe plac. Nu știa cum să-i vorbească. Avea doar 8 clase, iar chelnerița era absolventă a facultății de psihologie. După ce își sorbi băutura și plăti consumația, ieși pe ușă afară.

Gândi bărbatul de 33 de ani.

Capitolul II, Onisifor în fața gândurilor sale.

Pe lângă el trecu o femeie îmbrăcată într-o haină de blană.

- Ce servietă ai, frumoaso!Începu să fredoneze Onisifor în ritm de manele.
- Vai, mersi!îi răspunse femeia.
-
Bărbatul de 33 de ani intră în casă. Își mai aprinse un trabuc de scorțișoară.Nu își găsea însă scrumiera. Fumă la fereastră, apăsat. Unul dintre telefoanele lui mobile începu să zbârnâie.



- Aloooo.Îi spuse mama pe un ton afectat.
- Mda.
- Dragă, a întrebat vecina de tine.
- Urâta aia? Nu vorbesc cu ea.
- Bine, mamă.
- Bine. Și Onisifor îi închise telefonul în nas mamei sale.



Și Onisifor își puse Rollexul pe masă. Paltonul și-l aruncă pe unul din scaunele din living. Adormi imediat, pe canapeaua din piele ecologică. O luase la reducere. Un gând îi suna în cap. Îl speria mai tare decât moartea.