pe 31 a zăcea (cohortă Dracula)-n 200nouă

În loc de salut către cei doi actori douăμ…iști :

Diiiiiiiiii, Pen-Iuc!
Aaaaaaaaa, di, Urμanov!

În loc de titlul-subterfugiu:

Civilizarea de către μoșii μinciunii

În loc de subtitlu metatextual:

(Peter Panii și reptilienii limbajului douăμiist)


* * *

O singură didascálie:

Andante μono-locvace (non μolto vivace)

I.

Actul number one (preludiul sta-lenin-ici):

Pen tate uh (Uh, țață Pen) rusesc, răsturnat (după Beria și “Poeμe utilitare”)

1. Să nu-l învinuiești deloc pe cel care amenință, ci pe cel amenințat. Nici pe cel nedrept, ci pe cel care se consideră drept; nici pe cel obraznic, ci pe cel care nu-și recunoaște relele; nici pe cel viclean, ci pe cel prea sincer; nici pe farsor, ci pe cunoscătorul și dușmanul farsei.

2. Să dai! Să dai tare! Să dai îndesat!
Numai pumni. Nicio mână de ajutor...
Dă-i încolo! Dă-i, fratele meu, dă-i bine!
Dă-i, sparge! Dă-i, dă-i, dă-i înainte...

3. Eu sunt cel mai bun. Nimeni nu-i ca mine. Fărâme, fărâmițe îi fac pe toți.
Tu ia aminte..., dacă nu faci cum îți zic, zbori de-aici! Pe aici nu se trece...
Decât cu permisiunea mea. Vrei să te fac om? Stai mai întâi în patru labe !

4. Te-ai născut golan. Dezvață-te, frate, să mai rabzi !
Golănia este atunci când te-mpotrivești legii firii.
Te-ai născut în van, fă-ți un rost distrugând!
Zgârâie, strică, arde ce n-ai...
Fă-ți planul! Știi că... nicicând tu, doar celălalt va fi neatent.
Fă-l vinovat, responsabil de tot ce vrei!

5. Cum le vine multora să râdă de leneși ? Lenea-i conducătoare. Munca, nu.
Cum le vine altora să n-acuze? Paza bună te-nvață s-ajungi azi din urmă primejdia rea.
Și atunci să-i vedem pe toți puritanii... Cu pietre în tine încă mai dă cineva?...
Iată-i pe avocați. Vânduți apărării tale. Atacă-i!
A munci corect înseamnă a-ți pune singur un maldăr de piedici.
A-ți creea cârdășii – iată un drum. Dușmanii nici nu există, decât accidentați, în șanț...
Ei sunt în mintea celui ce nu se simte călare pe situație, de țipă când îi vede!
Închină-te marii lene, marii situații, marii destrăbălări. Fii civilizat, nu mojic.


II.

Actul number two (post-stalinist; CICÃ NIȘTE CRONICARI mai post-ceau’…pe la Râșca):

Decalogul mai mic (AI !). Focul aprins de urma nov.(vicelui) Þurcanu-n Piteștii μicului Beniuc (animalul Pen-Iuc)

Eu sunt μoșu. Ascultă bă, când te bat… numai în cap! Cel care nu-i moșit bine, sau are alți moși în afară de μine, să se teamă de toiagul μeu !
Să nu-ți văd fața, numai spatele, fratele μeu… Chipul ți-l cioplesc dacă te-ntorci !
Să nu iei numele μeu, al celui cu șuba, în deșert, că te ia cea cu secera și ciocanul, trăgându-te de tot pe dreapta de bandit ce-μi ești !
Adu-ți aminte de ziua μoșului. Că te-am μoșit să renaști la Pitești… Cinstește și μoșește-i tu pe alți trei, cum te-am necinstit eu!
Mama ta de reeducat, nu știi că ai numai tată ? Pe μoșu-tu de-l asculți, vei vedea că toți μoșiții-ți vor plăcea foarte, iar cei neμoșiți se vor căi !
Să ucizi pentru μine deșelând niște pui. Ca bine să-μi trăiești și-n iadul Aiud, și la Peninsula !

[A șaptea poruncă s-o încal(e)ci galopând sabatic la târgul (zborul) de μoși.]

Să furi de la μoșu meserie! Treci, caμarade, și acționează numai pe la spatele unui nou tovarăș...
Mucles! Dacă ciripești, sau dai mărturie adevărată despre μine ori alții μoșiți, apropiații tăi, de-un toiag pe care l-ai mângâiat vei pieri...
Fii râvnitor, să-ți curgă balele de pofta μoșiei, care-i un zid!...

Bă, ia zi! Ai! Învățatu-le-ai? Dacă nu, te ia μoșu de la capăt, te încolățește boa…, anghină mică ce-μi ești !


III.

E pi loază cocoțat :

The Poeμ’s utility
(instrucțiunile de folosire ale μicului animal)

Ai, ai! Pune-ți, frate, burta pe
spatele-nchisorii-mpuțite...
Clocește-ți puii! Alți cocoșei
să iasă din pungi prin celule...

Ai, ai, ai, ai! Mai bea, mai bea,
înecați-aș cupa, vino-n gât,
ia la μoșu vâna groasă pe spinare...

Să te calce taica rusu
ursu’ μoșu-tu
până la cercul polar din nordul μoșiei,
să te ducă urμa-n Novaia Zemlea IAD
sau măcar până-n cercul de la Râșca!

Ai, ai, ai, ai ! Viva... l’amore !
Te ronțăi, napolitanu’ meu...
Ai, ai, ai, ai! É viva... la libertá!
Ti amo, Evita,
io sono don Juan Domingo...

Te-așteaptă Péron,
ca locomotiva galbenă fără cai
să ți-o bage-n ascunsul triaj…


IV.

Tot mai e pi loază la sfârșit:

Tupeu mișto

Nu mai sunt perechi de șosete în lumea asta
și vă iau de cap dacă-mi spuneți
că astea rupte-n talpă și necurate
sunt șosete pentru că
undeva ele dispar

Nu mai există nici gulere nici manșete
nici scrobitele maniere sau cravate
nici premieri nici reforme nici
mici aripioare ci doar coarne de miștocari

Nu mai există nici brânza pe bani ci
exclusiv partea leului la leușori

Împuțiciune și transă politizată
aceasta rezistă în țara aceasta
de nu mai suntem decât în statistici
iar când vor fi toți morți șosetele lor
vom fi noi și-atunci tare-n boturi
vom epata

Din lumea celor care mai cuvântă
s-ajungem în lumea tragerii de
labe sănătoase drept în cap

Unde mai puneți
frumusețea clipei
de-apoi văzând
înzestrările naturii irosite
pe urda-vacii numai pentru
a urdina
tot mălaiul cu lăptic
pe furiș
ingurgitat


V.

Þărcile din țărână

Dedicație: Anului literar ’00



Þac la țanc la loc în șpalturi țarca nașpa douămiistă
Þucalul lui Urmanov ocupat de-Un animal mic: Peniuc

Þupa țâpă “Þal chelner” după țolii 2000 băuți in Corpore romane
Þiuie foarțat viața lui T. Crețu în Dantelăriile Adelei
Þine-n note ecstasy Sașa Vakulovski Cactuși albi și alte Ruperi
Þuguie C. Perța buzițe zorovavelice din I Ezra
Þoapa M.S. Mîrcea Þuglea tot ciugulit-a din Þelan
Þăranca sau țarina Kati e-a lui... Yoyo Vasilievici

Þi-pi Pi-ți ca D. Geacăr la valize / scoți țâțânii Be-Ka-Li-n vocalize
Þărmu-n țiței țintit de Acetona lui I. Zvera e “Rompetrol” patrician
Þeapă Europei în Fisuri înfige E. Vlădăreanu masochista

Þara țuicii lui Axinte-i țintirimul C.C.C.P.-ului din Est
Þâțele țurcanei L. Roșca chiciură Ruj... cu țârâita

Þircădăul Sociu dă țepe fetelor mari după Fetiș Cântece eXcesive