poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2514 .



scurtă bucată de absurd
scenariu [ Teatru ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [nevermore ]

2005-05-12  |     | 



Undeva, în spate, o cruce pe care zace o femeie.

Scena I (eunise)

lumile sunt blânde,
cețurile sunt dulci, răcoroase,
și singur timpul împletește lucruri mărunte.
chipuri mi-au rămas înțepenite în palme,
genunchii îmi sunt roșii de durere.
plutesc,
învelișul e atât de fragil,
ca o întâmplare neștiută.

un țipăt vreau, un țipăt ca un fir în trupurile femeilor și cocoșilor, amestecate, împreunate, goale.
sunt confuz.

(se lipeste cu fruntea de picioarele femeii)

am înghesuit porcii în cotloane ascunse, în așternuturi părăsite și fotolii bătrâne.
sub bolțile umede, colorate- noi doi și legiune, porii pielii noastre sunt imenși, porți pentru cărări.

Scena II (eunise, străinul)

străinul: E pustiu afară.
eunise: Fă- te comod. (îl privește) Știu cine ești, citesc în privirea ta cum tremuri să-ți strivești Chipul de genunchii Evei, să te mânjești, să aduni cu dinții tăi stricați cerneala,
să fii absorbit de perfecțiune!
Perversiune!

Ai aruncat o scânteie în densa nepăsare. Iată (caraghios), eu sunt creația.

străinul (impasibil): Ce aveți voi de-a face cu a mea creație?
Când lumea a început să vă doară, ați transformat Totul în fetiș. Realitatea voastră e fetișul.
Cretini împuțiți!
Până și curvele vă sunt fetiș!
eunise(conciliant): Oh, nu. Ea e Platon.Știi ce?
Dă-mi toți oamenii. Să fie ai mei. Toți!

I-aș urî mai puțin.

străimul (zâmbește): Ei, asta om vedea noi...

(Se aud scâncete de copil. Străinul îl caută, îl găsește după cruce, la picioarele Evei, i-l dă lui Eunise și-o rupe la fugă)

Scena III (eunise)

eunise (cu copilul în brațe, îi vorbește): Așa rezolvă El lucrurile... nu-I purta pică.
Să mergem Oedip, să mergem...

(pleacă)


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!