In ordinea starii natiunii, poate ca cel mai important eveniment al saptamanii trecute au fost declaratiile emanate de la capii Armatei. Dupa ce luni, 19 iulie, ministrul Apararii a calificat sentinta de condamnare a generalilor Stanculescu si Chitac de catre Curtea Suprema de Justitie drept o "gafa judiciara", o "razbunarea oarba" si a denuntat "caracterul politic" al sentintei, au urmat, prin comunicate date publicitatii vineri 30 iulie, luarile de pozitie ale comandantilor Armatei I si a IV-a. Generalii Paraniac si Gheorghiu sprijina pozitia ministrului Babiuc, declara ca nu vor sa obstructioneze justitia, dar spera, in acelasi timp, ca vigoarea protestului lor sa o influenteze in sensul dorit de ei. Generalul Paraniac avertizeaza ca nu se poate sti unde se va ajunge daca sentinta CSJ se mentine, iar generalul Gheorghiu leaga "atacurile" la adresa Armatei de "tulburarea apelor in asa-zisa problema a Transilvaniei", atragand atentia asupra rolului cheie pe care il are Armata in integrarea euro-atlantica. Mai pe sleau spus, "daca vreti integrare, faceti-ne pe plac". Un alt general al armatei, domnul Nicolae Pastinica, inspector general in MApN, declara intr-un comunicat reprodus de ziarele de luni 2 august ca in perioada 19-25 iulie s-a desfasurat o activitate de informare-documentare in teritoriu, rezultand ca 162 de unitati ale Armatei din toate zonele tarii s-au declarat unanim impotriva sentintei de condamnare a generalilor Chitac si Stanculescu, cerand cu insistenta "revenirea la normalitate". Revenirea la normalitate, pentru Directia Relatii Publice a MApN, nefiind altceva decat impunerea situatiei in care Justitia ajunge la solutiile care convin generalilor.

Toate argumentele generalilor se reduc, in fond, la rationamentul pe care domnul Babiuc l-a exprimat lapidar prin cuvintele: "daca doi generali sunt considerati vinovati, atunci este considerata vinovata intreaga armata". Dezvoltata, declaratia de tip cocteil-Molotov a ministrului Apararii subintinde urmatorul legato: puterea manipuleaza justitia, institutiile statului sunt folosite pentru razbunari, victima acestor razbunari este Armata, Armata se simte amenintata. Trec peste sofismul clasic - daca un general este considerat vinovat, atunci vinovata este considerata intreaga armata - si las deoparte reactivarea vechiului front FSN, pe aliniamentul "revolutie - primele trei mineriade": as dori sa privesc reactia intempestiva a ministrului Apararii din perspectiva respectului fata de lege. Domnul Babiuc nu este doar un membru marcant al guvernului: domnia sa este jurist si un fost ministru al Justitiei. Modul in care ministrul Apararii a pus in discutie hotararea Curtii Supreme de Justitie, din pacate, nu il singularizeaza: cum vom vedea, judecarea legii in functie exclusiv de interesele particulare este, la noi, un comportament raspandit. Nu contest dreptul perfect legitim de a face recurs impotriva unei hotarari judecatoresti. Ministrul Apararii il are impreuna cu oricare cetatean al unui stat de drept. Grave mi se par argumentele menite sa justifice respingerea deciziei CSJ si sugestia de insubordonare. Pe de o parte, potrivit ministrului Apararii, decizia judecatorilor trebuie sa fie falsa, deoarece incrimineaza doi generali. Or, se argumenteaza (sofistic), cine acuza un general acuza Armata. Premisa este ca interesele armatei ca institutie stau sau cad impreuna cu interesele oricaruia dintre cei doi generali condamnati. Acest lucru nu este doar fals din punct de vedere logic, este direct imoral - deoarece nimeni nu s-ar simti indreptatit sa deduca din infractionalitatea unor ofiteri infractionalitatea Armatei, daca nu ar fi chiar ministrul Armatei care sa ne incurajeze sa o facem. Pe de alta parte, interventia ministrului Babiuc impotriva hotararii CSJ contine si un element de santaj: ministrul Armatei avertizeaza societatea ca decizia de condamnare a generalilor ar putea determina Armata sa nu mai raspunda la ordinele primite, dat fiind sentimentul de "nesiguranta" si de "nemultumire" care deja se manifesta in randurile militarilor. In mod cu totul previzibil, urmand invitatia la agitatie lansata de propriul lor ministru, generalii au inceput sa vocifereze, propunand societatii, in esenta, urmatorul troc: "loialitate contra imunitate".

Intrebarea mea este urmatoarea: prin ce difera atitudinea acestui ministru de stat, avand o misiune cheie in procesul de integrare euro-atlantica, de atitudinea muncitorilor de la firma Tepro din Iasi, care au santajat deciziile proprietarului de drept captusind cu explozibil fabrica in care isi desfasurau activitatea? La Iasi, deciziile legale sunt puse in discutie cu ajutorul explozibilului, potrivit regulii "sau faci ca mine sau te arunc in aer". La Bucuresti, in guvern, o decizie legala a Curtii Supreme de Justitie, care poate fi atacata legal prin recurs, este tratata public ca expresie a unei razbunari politice si, impotriva ei, se agita perspectiva unei armate "nesigure" si "nemultumite". Evident, daca exista amestec politic in cazul celor doi generali condamnati, atunci amestecul trebuie cautat in interventia ministrului Apararii. Politic este santajul cu insubordonarea Armatei, politica este si acuzatia ca sanctionarea infractionalitatii in justitie reprezinta un amestec politic in treburile Justitiei.

Legea? Nu conteaza. Legile, la noi, sunt invocate de cineva numai daca, intamplator, coincid cu interesele sale: altfel, legea e imediat catalogata ca abuz. Pentru refuzul universalitatii legii, la noi, tipica este si situatia in care autoritatea chemata sa aplice legea se asociaza cu ilegalitatea. Este cazul ilustrat de greva "spontana" care i-a reunit la inceputul lunii iulie pe toti soferii RATB. Desi in mod vadit organizata inca din timpul noptii de unii lideri sindicali, toata lumea, inclusiv guvernul, a considerat greva nu doar spontana, ci si legala - desi, evident, numai legala nu era. Nici primarul general, nici primul ministru, nici autoritatea patronala nu au denuntat ilegalitatea actiunii, dupa cum nici seful suprem al Armatei, presedintele Constantinescu, nu l-a chemat imediat la ordine pe ministrul Apararii, pentru declaratiile instigatoare facute. De ce? De ce nu se aplica legea si nu e respectata autoritatea? Raspunsul e, cred, foarte simplu: deoarece cei carora li se tolereaza ilegalitatea sau insubordonarea seditioasa au, cu totii, o putere, puterea de a santaja. La noi, autoritatea are severitati aiuritoare fata de cei slabi si blandeti umilitoare fata de cei puternici (exceptii notabile fiind, tocmai, cazul generalilor si cazul Miron Cozma). In Romania, oricine are o anumita putere, poate incalca linistit legea. Invocand tot felul de motive politice ori reclamand discriminarea, cel care a incalcat legea stie sigur ca e la adapost. La noi, mai puternic decat legea - si temei al legii locului - este echilibrul dintre puterile ilegale.