încă mergem în patru labe
pentră că încă suntem niște bebeluși
care n-au învățat mersul, nu s-au ridicat încă
la nivelul propriei valori, suntem de-a bușilea
încă n-am căpătat perspectiva și nu vedem orizontul

la nivelul universului euglena verde a evoluat mai mult
și mai bine decît noi, chiar și pisica e mai evoluată
ne adjudecăm binefacerile rațiunii, dar despre ce vorbim
omul a inventat războiul, autodistrugerea
în timp ce niciun alt animal nu cunoaște altceva
decît lupta pentru supraviețuirea speciei

la ce folos o carte, o muzică, un spectacol
cînd doar o parte din oameni au parte de asta, la ce folos
o cină sofisticată, cînd unii nici nu știu ce înseamnă,
mor de foame și pe principiu de egalitate vom ajunge
să mîncăm gîndaci de bucătărie și greieri

mergem în patru labe, aproape ne tîrîm dar ucidem de plăcere
spre deosebire de celelalte viețuitoare, le spunem animale
dar ele trăiesc de milioane de ani pe acest pămînt și noi
în mai puțin de cîteva sute de mii de ani suntem în colaps
ne amăgim cu frumusețea unui răsărit fără să vedem
că e de fapt apusul

nu știu de nici un animal să vrea să meargă pe stele
la oameni asta pare o realizare, o bucurie imensă,
evoluție, dar e doar frica, teama că în curînd
nu vom mai putea locui aici, că totul s-a terminat
că a am terminat totul și nu mai e nimic de făcut

încă mergem în patru labe, cu privirea fix în pămînt
fără să înțelegem că pămîntul e cheia, pămîntul care ne hrănește
care ne dă posibilitatea să ne ridicăm în două picioare
să vedem că sunt și alții ca noi, să înțelegem că frunzele
îngălbenesc de milioane de ani iar noi ne veștejim
încă din copilărie.