Nu se intampla nimic aici! Doar demoni zboara arar deasupra casei. Ma dor urechile – au aripile grele, stii! Odata s-a lovit unul de geamul din dormitor si toata noaptea si toata ziua m-au durut ingrozitor capul si urechile. Din ce-or fi aripile lor facute?
In rest este bine, ba chiar e mult prea multa liniste, prea mult timp liber pe care trebuie sa-l umplu cu ceva. Am pierdut atata timp nestiind ce sa fac cu el, petrecandu-mi vremea in ganduri inutile si in teama. Mi-era teama la inceput de acesti diavoli cu aripi tari si de cei cu glasuri ascutite ca de femeie. Primii insa niciodata n-au vorbit cu mine. Sunt momente cand ma trezesc noaptea din somn si ma tarasc de mana pana in gradina ca sa gonesc sobolanii care vor sa manance din otrava pusa de vecini.
De unde sunt atatia?
Se facea intr-o noapte ca ma plimbam noaptea prin padure. Trebuia sa ajung la capatul ei…unde ma astepta o alta casuta de povesti. Am simtit ca nu mai pot inainta. Ceva ma ducea inconstient spre raul ce curgea in stanga mea. Vuia ca glasul unui nebun incatusat…Uitandu-ma in jos, am vazut cum in jurul meu un cerc de sobolani ma forta sa ma duc spre rau. Nu mai aveam putere... Atatia sobolani negrii…atatia sobolani albi…
Trezindu-ma din vis din cauza caldurii ce o simteam in jurul gleznelor…Ce vad? Niste sobolani “recunoscatori” care dormeau la picioarele mele.
- Fugiti de aici fiinte scarboase! Fugiti! I-am gonit ingrozita, aruncand cu papucii dupa ei.
Dar au venit si noaptea urmatoare sa-mi incalzeasca recunoscatori picioarele. Orice as face, cand vad ca ma lungesc in pat pentru somnul de noapte, imi vin toti cei salvati de mine, la picioare.
Chiar acum doua nopti m-a trezit din nou un demon cu glas ascutit pentru a salva alte oratanii de la pieire, si ei – recunoscatorii care dormeau la picioarele mele au venit si ei cu mine. Bine-inteles ca noaptea urmatoare, adica insasi noaptea trecuta au dormit la gleznele mele si recunoscatorii de acum doua zile.
Chiar si atunci cand nu sunt nevoita sa ajut sobolanii, tot nu pot dormi noaptea din cauza caldurii bolnavicioase pe care o simt in glezne din cauza lor. Am ajuns sa dorm in camera de zi, pentru ca se pare ca demonii cu aripi tari au o predilectie sa se loveasca de geamurile dormitorului. E-adevarat, pe urma au inceput ca prin miracol sa se loveasca de toate geamurile casei, si de atunci dorm pe hol, in mijlocul casei. Ma dor ingrozitor capul si urechile. Din ce-or fi aripile lor facute?
Mi-ar trebui o carte de citit. Nu se intampla nimic aici!