Sylvia C., doctorita de renume la unul dintre cele mai prestigioase spitale din lume. Are absolut tot ce-si poate dori o femeie la admirabila varsta de 40 de ani. Un sot cu un inalt statut in politica, doi copii facuti la repezeala unul dupa altul, o fata de 13 ani si un baiat de 14. Vila la marginea orasului, cu semineu, piscina, teren de tenis, sauna si lacusor. In fiecare dimineata se scoala bine dispusa, isi saruta sotul si copiii, soferul vine sa o ia din pragul casei si o lasa in pragul spitalului. Merge cu un aer visator pe coridoare ca si cum ar fi spitalul tatalui ei. Toata lumea o saluta, dar ea nu aude, sau poate doar se preface, imposibil de ghicit.
-Lidia, ii spune ea secretarei, zi-mi repede ce avem azi pe lista.
Lidia e a treia secretara achizitionata anul acesta. Prima era prea draguta, a doua era prea desteapta iar Lidia era exact ce ii trebuia: prostuta, credula si nu tocmai o regina a frumusetii, dar muncitoare si dornica sa invete.
-Ascult Lidia, ii spuse ea in timp ce Lidiei ii cadeau parca toate printre degete. Dar ce ai fato? N-ai mancat azi?
Lidia se scuza si cu mainile tremurande, aprinsa in obraji de rusine, ii citeste doamnei doctor Lista:
-Ora 10, apendicita; ora 13, nastere prin cezariana, ora 16, curatare pietre la rinichi.
-Bine, adu-mi cafeaua.
Lidia fuge repede la capatul culoarului si-i aduce o cafea fierbinte fara zahar sau lapte, dupa parerea ei umila de secretara, la fel de amara ca si persoana care urma s-o bea.
9:45: Sylvia se pregateste sa intre in sala de operatii. Lucreaza cu o asistenta pe care nu o poate suferi. Astazi vor fi impreuna la toate operatiile, de altfel foarte simple.
Deschide pacientul si se apuca sa-i cioparteasca intestinul, scotand odata cu apendicul si vreo 20 de centimetri din ceea ce numea ea “in plus”. Foarte calma, dupa jumatate de ora inchide pacientul si se duce sa-si afle horoscopul pe care nu a avut timp sa-l citeasca de dimineata. “O zi excelenta cu multe succese si reusite.” Bine-nteles, se putea altfel? Rasfoieste revista, citeste despre ce culoare se potriveste mai bine la pantofi primavara asta, ce parfum sa-si mai cumpere ca sa fie in concordanta cu eul ei interior, si…
-Lidia ce mai vrei? Tipa ea enervata.
-Avem o urgenta. Un copil cu febra 40 …
-40 nu inseamna chiar atat de mult. Spune-i mamei sa se linisteasca si sa-l bage in gheata. Acum pleaca.
Lidia inchise usa dupa ea lasand-o pe doctorita cufundata in revista ei preferata.
12:45: Sylvia se pregateste pentru a doua ei operatie pe ziua de azi – nasterea prin cezariana. Deschide pacienta, scoate copilul, i-l preda asistentei iar ea mai curata putin abdomenul usurandu-l de uter si ovare. Parca asta a fost dorinta pacientei, isi spune ea. Oricum daca mai face unul o sa moara asa ca mai bine o salvez de pe acum. Inchide pacienta si se intoarce la revista ei. Face pauza de masa si la 15:45 se pregateste de operatie. Intra in sala, deschide pacientul si scoate rinichiul cu totul. Ce sa mai stea sa-l curete de pietre ca doar mai are unul!
Sylvia se intoarce in birou si la ora sase da pe la seful ei sa-l salute inainte de apleca.
-Sylvia draga, s-a intamplat ceva cu tine? Am impresia ca astazi nu prea ai fost in apele tale. Stii la ce ma uit eu aici? Uite si tu: i-ai scos omului jumatate de intestin, pe pacienta cu copilul ai sterilizat-o, cel cu rinichiul a murit. Nu ai citit in fisa lui ca avea doar un rinichi? Si pe ala i l-ai scos! Ce sa mai vorbesc de copil …
-Scumpule, facu Sylvia sprijinindu-se de biroul lui si mangaindu-l pe obraz. Doar stii ca nu a fost vina mea. Daca Lidia nu ar fi fost atat de prostuta incat sa completeze fisele gresit si daca asistenta aia buna de nimic nu s-ar fi incapatanat sa taca din gura pe tot parcursul zilei, nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat. Tu stii ca eu sunt cea mai buna doctorita a ta, nu-i asa? Il intreba ea acum jucandu-se cu perciunii ce-i atarnau pe la ureche.
Doctorita se aseza mai comod pe birou si-si desfacu ademenitor picioarele dar continuand sa vorbeasca:
-Nu sunt eu preferata ta? Nu ma iubesti tu pe mine cel mai mult? Cum poti macar sa te gandesti ca eu am facut ororile acelea? Vezi scumpule, este o conspiratie ca sa ne desparta.
Acum Sylvia isi desfacu incet nasturii, lasand sa se vada un bust cu care natura a fost mai mult decat generoasa.
-Ai dreptate, spuse doctorul transpirat, iarta-ma draga mea, nu stiu cum de mi-a putut trece una ca asta prin cap. Numai ele sunt de vine. Nu-ti face griji, le rezolv eu pe toate …