Scrum, aur




Numai să scrii, numai să scrii... Am această nevroză a gunoiului, aceste speranțe-n altceva, această mare care ne face pe toți să plângem ca turbații. Nu simt împotriva ta război, doar o minte fragedă, răsculată și ambiguă. Îmi place să privesc cum te plimbi în lume, cum devin o pată de cer asudând pe creasta ta, cum mă tem de tramvai, de metrouri, de eșec, de mostre de parfum. Mi se cere să inventez povești despre tine. Viața, să știi, nu e erou de basm.

Bine, uite, fumai o țigară și te scărpinai. Brusc, chelnerița aia, o știi tu, aia cu ochii negri, îți trântește în față o bere pe care nu poți s-o bei. Þi-e rușine, dar te uiți în continuare la meci. Și ce dacă nu poți s-o bei? E de-nțeles. Ai muncit toată viața, ești obosit, te arde creierul, e o pisică gravidă lângă tine. Ar trebui să te lase-n pace trenul ăsta. Parcă n-ai vrea totuși să te-arunci pe șine-sunt reci. Corbul, filmul, n-ai chef, deloc, deloc, ți-e somn, ți-e silă, vrei să ieși undeva sau să chemi pe cineva, să nu rămâi singur cu ea. Uraganul, tristețea ei, teama ta, nu ți se mai scoală, te complexezi și calci în el. Pute, dar curge și te trezești îngropat într-un munte de canalizări. Dreapta, stânga, niște fragmente iluzorii de trai. Nu crezi că nu există scăpare. Șobolanii chiar urlă că nu e, nu se poate, dar tu mergi înainte. Genunchiul e deja umed. O lanternă îți străpugne ochiul. Ești sigur pe tine: lumina ta ești tu. Dar știi că cea mai puternică flacără se stinge cel mai repede? N-am spus-o eu.
-Ai un foc?
Scoți două, trei brichete și întinzi mâinile, oricâte-ar fi ele, să-i aprinzi omului țigara.
-De când ești aici?
-Nu știu. Dar tu?
-Dintotdeauna, nu te-ai prins?
-Și-atunci ce nevoie mai ai de lanternă?
-Tu n-ai nevoie?
-Evident că nu.
-Ești un prost. Nimeni nu vede nimic aici.
-Eu da.
-Ce vezi?
-Rahat.
-Și nu te-ai lipit de el?
-Nu.
-Mai încearcă.

Da, da, te doare burta. Nu vrei bere.

Dada: colaj nume fluture viscol. Verbe. Colajul meu are nume de fluture și provoacă viscole dadapotsăinterpretezmădoare-ncuraltcinevagândeștepentrumineeumăscarpinlacoaie.
Dada: sufăr gât alcool vii. Verbe și altele. Nu pot să sufăr zgărciurile din gâtul meu și alcoolul îmi face sânge rău. aș vrea să vii mai repede în noi, cei vii. nuvreausă măfutnuvreausăbeauvreausensvreausămaiubeascăcinevaamnevoiesănumăînțeleagărestuledoarcincimiicesăfaccuei
Dada: Și dacă eu nu mai vreau să trăiesc, tu ce-ai să faci? Ai să crezi că pot și fără și-ai să lași și n-am să pot și-am să vreau să mor măpișpedadaismvreausăînțelegtotdelacaplacoadăvreauamchefsăfacdragosteculumeabanusofutamchefsăifac200.000plozicretinimăpișdinnoupedadaismîmivinedes.

Chiar dacă n-o bei, trebuie s-o plătești. Apoi poți să pleci. Dar din aceste luni, eu n-am înțeles nimic pentru că sunt ale dracului de dadaiste. Pentru tine eu sunt aur. Și-ai putea să mă pierzi. Și, pierzându-mă, chiar dacă la 28 de ani am să fiu super-femeie, tot am să fiu scrum pentru mine și pentru tine tot aur.măpișpetotcenseamnămoarteșimoarteînseamnaâăsănumaimiroasăcămașaatine.