20

- Măi Bubule, despre ce vorbește ăsta?
- Șefu’, la cât te-ai trezit de dimineață?
- Lasă-mă, mă, cu întrebările astea tâmpite și explică și mie ce se petrece aici. Eu abia acum am venit de-acasă, că om sunt și eu, m-a doborât oboseala, am dormit mai mult, ce vrei?
- Ne-a venit un raport acum vreo trei ore.
- Și de ce nu m-ați chemat și pe mine? Ce scria în raport? De unde era?
- De la Albaștri. S-a întâmplat că au fost găsite patru cadavre, înșiruite pe trotuar, în fața gării. Se pare că erau niște amărășteni, un șomer, un aurolac și doi muncitori. Toți cu beregățile tăiate, în același loc și tăieturile toate exact la aceeași lungime. Ãștia pe trotuar, cum vă spusei și fiecare agățat de gât un plic. În fiecare plic, o foaie cu același text, scris de calculator, dar cu caractere pe care băieții nu le-au depistat, de la care calculator ar putea să vină.
- Și ce scria pe hârtiile alea?
- Uite.
- Ia să vedem. Dă să citesc și eu: “Noi, Secunda Zero, am luat cunoștință despre fărădelegile care se petrec în această țară. Am observat cum componenții unui grup autotintiulat Sinucigașii Dreptății asasinează persoane absolut nevinovate, pe care le execută fără a le supune nici unei judecăți. Așadar, oameni despre care nu s-a constatat că ar fi săvârșit vreo faptă rea, de natură să prejudicieze viața, sănătatea, averea sau onoarea cuiva, sunt uciși fără ca vreun tribunal, nici măcar unul nerecunoscut de autoritatea statală, să-i fi condamnat. Singura culpă ce li se atribuie acestor victime o reprezintă starea lor materială, concretizată prin veniturile financiare superioare mediei populației. Noi, Secunda Zero, nu suntem nici poliție, nici instanță judecătorească. Când ne-am constituit în organizație internațională secretă, ne-am propus doar atât: oriunde în lume are loc o serie de acțiuni abuzive, împotriva unei categorii sociale, intervenim pentru a restabili echilibrul. Scopul nostru nu este să-i prindem și să-i pedepsim pe turbulenți, ci să declanșăm acțiuni contrare acțiunilor lor, cu intenția de a-i face să se oprească. În această țară, Secunda Zero a constatat și a decis, după cum urmează. Conflictul se caracterizează prin două tabere opuse: bogați-săraci. Inițiatorii ostilităților, săracii, ucid bogați. Secunda Zero intervine contrar și va ucide săraci. Pentru fiecare fiecare bogat ucis, vor muri patru săraci. În felul acesta, Sinucigașii (de fapt, Ucigașii) vor înțelege că acțiunile lor criminale nu au cum să-și atingă scopul, ci dimpotrivă, ele se vor întoarce împotriva celor pe care pretind că-i apără. Membrii organizației “Sinucigașii Dreptății”, rămași în viață, vor constata că așa-zisul sacrificiu făcut de colegii lor va fi inutil. Vom merge pe această cale până în momentul în care pacea se va instaura definitiv pe acest pământ și nu vor mai fi asasinați oameni nevinovați”. Da, mă, da...
- Dom’ șef?
- Acuma cred că știu ce tre’ să fac.

21

- Ai citit, președinte?
- Am citit.
- Așa, deci. Aduceți voi criminali de-afară, să omoare lumea ca să faceți contra noastră, aveți impresia că vă puneți cu Sinucigașii Dreptății...
- Dar, domnule Unu...
- Gura, președinte! Vrei să vezi cine e mai sângeros? Vrei să-ți arăt că avem și noi sprijin de-afară? Ce credeai, bă rahiticule, că lăsăm treaba așa. Uite ce decretează domnul Unu și poți să transmiți și la popor, ba chiar îți ordon să comunici poporului. Începând din acest moment, Sinucigașii Dreptății, alături de frații lor întru mentalitate, vor ucide oameni. Aleator. Câte unul va cădea pe stradă, pac! Criterii? Pauză, nici un criteriu. Vom ucide în stânga și-n dreapta, bogați, săraci, nu contează, până când actuala putere se hotărăște să ni-i predea pe criminalii care ni s-au opus. Dacă poporul ăsta e atât de tâmpit încât să nu ne arate recunoștință și să-și închipuie că noi, Sinucigașii Dreptății, suntem așa, o organizație ca oricare alta, care poate fi oprită din atingerea scopurilor ei, atunci să dăm poporului ce merită. Nu ne crezi, președinte, că dispun de suficientă forță? Uită-te în jurul tău și vei vedea! Dragi compatrioți, vă urez o călătorie cât mai plăcută pe lumea cealaltă!

22

- Șefu’, ce-a făcut ăla, șefu’?
- Ce să facă, și-a tras și el un glonț în cap, după cum le e obiceiul...

23
- Ce-i, domnu’ consilier? Ce stai așa plouat?
- Hai, Axi, nu mă lua cu “domnu’ consilier”...
- Ce s-a-ntâmplat, Bubule? Secrete de stat, pe care apropiații președintelui n-au voie să le discute cu soțiile?
- Vezi că știi...
- Bine, dacă nu vrei să vorbim, te las. Dar eu ziceam că ar fi mai bine pentru tine să mai ții cont și de existența mea. Pe vremuri, noi comunicam și nu cred că erau vremuri mai apăsătoare decât aceasta de acum. Adu-ți aminte ce ziceai când te-ai băgat în politică...
- Nu știu dacă munca asta a mea e una politică...
- Spuneai că noua ta muncă nu-ți va afecta relațiile cu familia, că te înhami la treaba asta tocmai pentru ca familia ta să nu treacă prin ce-ai trecut tu.
- Da, așa spuneam.
- Și acum? Acum, ce părere ai? Ești mulțumit de ce-ai realizat?
- Sunt tare confuz, Axiluța. Cu cât mai tare lovești cu satârul, să tai încrengăturile, cu atât mai tare se încurcă sforile alea grose. Așa e în politică, sau ce-o fi treaba asta în care m-am băgat. Orice decizie iei, oricât de mică, pentru a schimba ceva în bine, aduce în altă parte un alt rău, mai mare decât cel pe care te apucaseși să-l înlături. Nu numai la măsurile radicale, și administrația noastră chiar că a fost una radicală...
- Deja vorbești la trecut despre “administrația voastră”.
- Timpul nostru a trecut, sau poate că m-a îmbătrânit pe mine lupta asta hârșită...
- Bubu, cum de l-au omorât și pe Vanvazie? Sinucigașii Dreptății nu
prea ținteau în linia întâi, parcă voiau să-i lase pe ăia mari în viață, să vadă cu ochii lor cum li se distruge lumea pe care au creat-o, ca să trăiască numai în frică și-n teroare...
- Pe Vanvazie nu cred că l-au făcut Sinucigașii. Adică sunt aproape sigur că nu ei au fost.
- Dar cine?
- Eu am o bănuială, dar oare oi avea dreptate?
- Și care-i bănuiala ta?
- Ai văzut faza cu bezmeticul ăla de Unu, șeful Sinucigașilor Dreptății, sau ce era el?
- Când l-a obligat pe Nebunovici să stea la ordinele lui.
- Aștia doi discutau prin monitoarele alea, că om parte din scandalul lor s-a dat și la televizor.
- Am văzut.
- La un moment dat, Unu îi spune lui Janghi că a primit un mesaj de la cei care uciseseră patru săraci, ca să răzbune doi bogați. Dar nu i-a spus-o chiar pe șleau. Unu ăsta, deși se comporta ca un descreierat căruia nu-i mai pasă de nimic, a avut grijă să nu facă vreo greșeală care ar fi compromis probabil organizația Sinucigașilor, cauza lor. El îl înștiințează pe președinte că i-a trimis prin fax un text. Știi ce text era?
- Nu, de unde să știu?
- Era mesajul primit de la cei care îi asasinaseră pe cei patru săraci. Unu l-a primit pe mail și asta l-a înfuriat, l-a scos din minți, de s-a pus și a declanșat tot măcelul ăla. Mesajul provenea, vezi-Doamne, de la o organizație teroristă secretă, internațională, al cărei nume nu ți-l spun.
- Doar nu ți-e frică și de mine?
- Axiluța, pereții au urechi și acelor tipi nu le place să fie pomeniți în discuții libere. Sancționează crunt astfel de greșeli.
- Hai, mă, că te-ai zărghit de tot! Cine să ne asculte pe noi acum?
- Nu strică să fim prudenți.
- Măi Bubule, tu ai mare nevoie de un psihiatru...
- Tot ce se poate, dar te ajută cu ceva să pronunț numele ălora?
- Nu.
- De fapt, nu ei i-au lichidat pe cei patru.
- Dar cine?
- Eu bănuiesc că unii de la noi, și am impresia că Vanvazie a jucat un rol destul de important în daravera asta. I-a trimis mail-ul lui Unu la derută, crezând că se scoate cu vreo diversiune. Adică Sinucigașii să creadă că teroriștii internaționali au ridicat armele contra lor și să se potolească, pentru că împotriva unei asemenea forțe n-ai nici o șansă, îți jertfești viața degeaba, așa că “stați naibii în banca voastră, că ați supărat pe cine nu trebuie”. Până la urmă, pe teroriști i-a enervat chiar Vanvazie, care le-a pomenit numele în acel mail. De-aia Unu i-a trimis textul lui Janghi prin fax, ca să nu atragă mânia teroriștilor și împotriva lui și a Sinucigașilor Dreptății. Adică “dragi teroriști, mă încaier eu cu ăștia pe-aicea, dar pe voi nu vreau să vă agasez, vedeți că am printat și trimit pe mail, eu știu că voi oricum interceptați tot ce mișcă prin calculatoare și nici n-am de gând să vă tulbur cu ceva, hai, vă rog frumos, nu vă supărați pe mine, respectiv pe noi, pe Sinucigașii Dreptății, că noi am început în țara asta o treabă și vrem s-o ducem la capăt”. Unu știa că dacă-i șucărește p-ăia, poate să-și ia adio de la orice acțiune viitoare și el și toată gașca lui de disperați care înfruntă moartea. Cu ăia nu te joci. Chit că până la urmă, s-a sinucis și el, însuși Unu, dar uite că au rămas ceilalți, începând cu Doi, probabil, sau cum l-o fi chemând pe adjunctul lui, au rămas să-i ducă lupta mai departe. Și-acum vezi și tu că se moare pe capete în țară.
- Nu le era frică de moarte, dar îi speriau niște teroriști. Ce puteau super-criminalii să le facă altceva decât să-i lichideze?
- De exemplu, să-i fi lichidat instantaneu pe toți o dată și atunci se alegea praful de crezul lor, că nu mai avea cine să le continue lupta. Sinucigașii pleacă în moarte cu zâmbetul pe buze, dar numai dacă sunt convinși că rămân alții după ei, care să le ducă mai departe inițiativele.
- Și-acuma, ce se va întâmpla?
- Șefu’ – cred că-și va da demisia înainte de expirarea mandatului și atunci toată echipa vom face la fel. Că ne-am sfătuit și am căzut la un acord, nu am fost în stare să ducem la capăt ce ne-am propus, nu mai are rost să încurcăm locul degeaba. Noi vrem progresul, nu să ocupăm niște scaune de pomană.
- Bubu, sunt soția ta și stau alături de tine, dar eu te-am avertizat că deși îmi place idealismul tău, am avut întotdeauna rezerve asupra felului cum ți-ai folosit inteligența. Nu te voi părăsi niciodată, orice s-ar întâmpla. Dar acum cred că poți să-mi spui ce-ai pe suflet. Doar nu mă bănuiești că aș fi capabilă să te trădez.
- Du-te și scoate firul de la telefon!
- Poftim?
- Las’ că știu eu ce spun. Trebuie să vorbesc că altfel explodez.
- Gata, l-am scos.
- Du celularele în baie până mut eu patul în mijlocul camerei.
- Bubule, ai febră, mami?
- Fă cum și-am spus, nu mă învăța tu pe mine care-s tehnicile de ascultare, că doar vin din sferele înalte ale politicii, m-am versat în șmecherii de-astea!
- Bine, măi.