Ajutată de Ariel, m-am cocoțat într-o seară călduroasă de vară pe terasă. Am cuprins cu privirea nemărginirea stelară, și neștiind în ce punct cardinal se află casa ta le-am salutat pe toate patru. Þi-am făcut cadou o steluță, mică dar luminoasă, care are acum misiunea să aibă grijă de tine, să-ți furnizeze porția de raze de lumină și de inspirație la vreme de noapte.

Și după ce-am ales steluța, m-am apucat de tăifăsuială cu Ariel. Și ne-am gîndit că de fapt ție nici nu ți-e dor de noi, nici de steluța noastră nu ai nevoie, și degeaba ești pe undeva pe-aproape de noi dacă noi tot departe te simțim.

Și uite-așa ne lamentam de zor nevoie cocoțați pe casă, pînă cînd ni s-a făcut de-a binelea frică de întuneric. Prin urmare, am căutat rîzînd lumina și am concluzionat că important pentru noi nu este cît de tare îți este ție dor de noi, ci cît de mult îți simțim noi lipsa.