-Ajuta-ma sa-l pun in pat pe nenorocitul asta. Ii arde de sex oral dobitocului.
-Sta de 8 ani aici. Saracu! Cica maine ne duc la Poarta Alba.Acolo merg doar astia care au facut magarii mari.
-N-o fi ca-n 49. Scapam noi cumva.
Profesorul se tranti pe saltea cu ochii in tavan retraind minut cu minut viata, istoria lui, povestea lui.In coltul ochilor se ivira flori de lacrimi si cu greu se stapani.Resimtea din plin inghesuiala, mirosul de corpuri adunate la un loc, zgomotul facut de colegii lui in somn si de multe ori reusea sa adoarma cate o ora pe noapte. Se trezea plin de sudoare si doar speranta ca va trece peste momentul dificil din viata il tinea viu.
-La masa, apoi curatenia!
Sala de mese lunga si saracacioasa provoca sila iar mancarea facuta doar in scarba. Noroc cu se primea de acasa si cu noul lui prieten Soarecele care tot mereu aducea ceva de baut, de mancat.
-Vrei sa fumezi o tigare cu opiu?
-Nu mersi.Nu fumez asa ceva.
-Cica o sa lucrezi pe la grajduri, e nevoie de oameni acolo.
-Ziceai ca plecam la Poarta Alba...
-Te grabesti?
-Nu.
-Aici zvonistica circula mai repede ca un intercity. Nici nu stii cand ne vor imbarca si valea..
Uriasul tuciuriu tinea in mana o revista dar sub nici o forma nu parea sa inteleaga ce scrie acolo. Tomita se uita amuzat la el si-i zise:
-Nu stii sa citesti?
Tuciuriul lasa revista si se uita profesor oarecum siderat.
-Te invat daca vrei. Nu e greu.Doar sa faci rost de hartie si un creion.
Asa a inceput matahala sa scrie si sa citeasca.La inceput mai greu si de multe ori trebui sa i se aduca creioane deoarece cu mainile sale mari cit doua lopeti le strivea intr-o secunda.Trecura citeva saptamani pina intr-o duminica ce se anunta foarte linistita.Matahala intra in dormitorul numarul 3 si scoase un pistol pe care il descarca in cei aflati in camera.Toma tremura privind pistolul indreptat asupra lui si inchise ochii asteptind.Pisica intra in camera si apasa pe mina cu arma:
-Aici eu decid cine moare si cine traieste.Am decis ca tu , profesorule sa traiesti.Inca.Insa daca nu vrei sa fi dat in sectorul poponarilor, trebuie sa faci treaba cu pistolul asta mic si dragalas.
-Trebuie sa omor pe cineva..
-Esti destept dar vorbesti mult.Ori vorba multa costa vieti umane si bani, multi bani.In camera alaturata vei gasi intins pe pat un detinut.Te duci si il ajuti sa treaca pe lumea cealalta.Acum!
Porni sovaielnic, impleticit si distanta i se paru vesnicie.Pe pat se gasea intins un individ tras la fata, galben care abia respira.Muribundul se uita la el apoi intoarse fata catre perete.
-E bolnav de cancer.Ii vei face un bine daca il omori.
Tremurind ca varga descarca arma in pieptul ofilit al omului apoi izbucni intr-un plins care-l scutura grozav.Era intr-adevar un criminal..un criminal de cea mai joasa speta..