a venit aseară Procopoaia pe la cinci și a început să urle că ea nu mai acceptă să-i rod șireturile nepotului ei Meletie, că vorbește lumea că e un pămpălău. "Păi ce să fac tanti dacă nu pot să mă abțin? E un obicei vechi din mahalaua Farmazon - știi, noaptea femeile rod șireturi: cranț, crunț, cronț. Au gust amărui de uniformă militară. Șireturile. Din pricina bocancilor ce calcă dușumeaua de la Hanul Dracului. Zău, tanti, merită să încerci să-i rozi șireturile lui nenea Pandele. O s-o uite pe Marghioala, ai să vezi." Când a auzit Procopoaia de Marghioala, s-a schimbat la față și două lacrimi i s-au prelins pe rujul slinos. "Și zici că așa o să se întoarcă la mine?" "Păi mata' de ce crezi că mă adoră Meletie? Altfel, sentimental cum e, ar sări din casă în casă, de-ar lua Calea Plevnei foc. Hai, tanti...Uite, îți fac o cafea și te învăț și pe mata' meșteșugul. Dar să fii atentă: șireturile se rod noaptea, când bocancii au adormit.
cranÈ›.crunÈ›. cronÈ›.