Prof. Gh. Anghel, șeful catedrei de Botanică de la I.A.N.B. (Inst. Agr. „Nicolae Bălcescu” din București), astăzi Universitatea de Agricultură și Medicină Veterinară București, ținea într-o zi Examen de Botanică cu studenții de la F.F.(studenții de la „fără frecvență”). Mulți dintre acești studenți erau oameni în vârstă deoarece ei lucrau deja de mulți ani în producție. Examenul era oral, formă de examinare pentru care profesorul Anghel avea un adevărat cult. El ne spunea adesea că la examenul oral poți să urmărești modul de gândire al studentului, să intervii, să-l aduci la subiect atunci când a luat-o razna și a început să bată câmpii, ori să-l îndrepți dacă a greșit și astfel să-l aduci pe drumul cel bun. Eu eram de acord cu profesorul, și personal, aduceam și un alt argument și anume: la examenul oral poți să faci distincția dintre un student care nu-și amintește unele lucruri dar care, prin întrebări ajutătoare, formulează până la urmă un răspuns bun, în timp ce un student care se prezintă nepregătit la examen, ori câte întrebări ajutătoare ar primi, nu reușește să-și amintească nimic pentru motivul că nu are ce-și aminti. În consecință și aprecierea exprimată prin nota la examen va diferi la cele două cazuri. Toate aceste avantaje nu se întâlnesc la examenul scris.

La examenul cu studenții de la F.F, profesorul avea bunul obicei, pentru a atenua și emoția legată de examenul oral, să discute la început cu studentul despre locul de muncă a studentului, despre problemele sale de producție și bineînțeles despre problemele botanice legate de producție, pentru a-i putea da chiar unele sfaturi care să-l ajute pe student. Față de botaniștii biologi, profesorul Anghel avea mari avantaje întrucât el era botanist agronom, așa cum a fost și marele botanist din Cluj, profesorul Iuliu Prodan de la Facultatea de Agricultură din Cluj, după ale cărui vestite Determinatoare Botanice au învățat cunoașterea speciilor de plante multe generații de biologi, agronomi, silvicultori, geografi, farmaciști și alții. Profesorul Anghel i-a fost student. Dar să nu-mi uit cuvântul.

La examenul de botanică cu studenții de la F.F. ajunge la rând un student de vreo 40 de ani. Din discuțiile purtate asupra locului de muncă a studentului și a problemelor cu care se confruntă în producție a reieșit că studentul era preot. De aceea profesorul a considerat că lucrul cel mai nimerit este să treacă direct la examinare și l-a invitat pe student să prezinte subiectele din Biletul de Examen. Răspunsurile studentului au fost foarte precise, frumos tratate, chiar cu talent în expunere, încât profesorul a rămas foarte încântat. Nu a mai pus nici un fel de întrebări suplimentare, l-a felicitat și i-a dat nota 10 (zece) pe care a înscris-o în catalog și în carnetul studentului. După ce a făcut toate acestea profesorul zise către student:

- „ Acum examenul s-a terminat. În afară de examen, aș dori să vă pun următoarea întrebare pe care nu o pun decât dintr-o curiozitate personală. Aș dori să-mi spuneți cum se face că dumneavoastră, ca preot, care predicați Biblia, ați putut să sistematizați atât de frumos și clar adevărurile științei. Chiar în acest examen ați vorbit despre evoluția plantelor conform teoriei darwiniste, cu cei 3 factori ai evoluției, ereditatea, variabilitatea și selecția naturală, iar Darwin susținea că omul și maimuța se trag dintr-un strămoș comun. Biblia afirmă că omul și toate viețuitoarele au fost create de Dumnezeu. Spuneți-mi deci, dacă puteți și dacă binevoiți, cum se împacă în mintea dumneavoastră, învățătura Bibliei cu adevărurile științei?” La această întrebare preotul de nota zece la botanică și cu cunoștințe clare despre teoria evoluționistă darwinistă s-a așezat mai bine în scaun, și-a dres glasul și a răspuns calm și sigur pe sine și cu o față deosebit de senină:

„- Păi, se împacă foarte bine. Vedeți dumneavoastră, teoria evoluționistă a speciilor, inclusiv a omului sunt numai niște ipoteze iar adevărurile științei sunt numai adevăruri relative care se schimbă mereu cu trecerea timpului, în timp ce adevărurile Biblice sunt eterne, neschimbătoare, deoarece ele sunt de revelație divină.”

Conf. univ. Gh.L.Turcu

Doctor în Biologie