poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-08-12 | | Mergand pe strada…din spate, ba nu! Din fata a venit un minut…. Era tare grabit…alerga sa prinda un loc… nu stiu unde… dar nenorocitul in graba lui vijelioasa a dat peste mine…eu am cazut de parca ma loviuse un tren … ba nu; de pareca cerul intreg cazuse peste mine adancindu-ma in pamantul care m-a acoperit cu cadavrele a vreo 60000 de alte minute. Asa ma simteam. Capul meu parca era desprins de corp, oricum tot ce=am putut sa-mi dau seama e ca sangeram din toate incheieturile. M-am ridicat nerrvos si greoi, dupa care am plecat dupa nenorocitul acela de minut. L-am prins, am sarit pe el si l-am intrebat : - unde te grabesti in halu’ asta nenorocitule?! Iar nenorocitul a spus… defapt n-a spus nimic mai intai a ras apoi l-am intrebat „cine e” si mi-a spus ca e un minut petrecut in prezenta ta. Apoi s-a ridicat cu tot cu mine si a fugit spunand ca alearga sa prinda un loc in trenul amintirilor mele .apoi am cazut intr-o transa… stateam intins pe jos… si m-am gandit la ceva careb m-a speriat al dracului de tare. Daca toate minutele petrecute cu tine m-ar lovi cu puterea cu care m-a lovit acesta as putea oare sa supravietuiesc sau as muri si in loc de Rai, in loc de Iad voi duve o viata vesnica in amintiri? Oricum…sa revenim la minutil nostru… bi9etul era asa de grabit ca nici sccuze n-a zis. M-am uitat in stanga, m-am uitat in dreapta, in fata in spate, insa peste tot erau doar oameni, nici un tren… asa ca m-am uitat in vanzatoarea din fata mea mea, m-0am uitat in femeia gravida din fata mea, ir apoi am crezut ca minutul murise… cine stie… la cat era de grabit poate l-a calvat vreo bestie de fier. Dar, idiotul din mine nu se gandise sa caute chiar inuntrul meu. In cele din urma m-am uitat si ce crezi c-am vazut? Bietul minut era agasat de celelalte minute petrecute cu celelalte „ele”. Iar restul minutelor petrecute cu tine zaceau moarte… ucise de celelalte minute. Am bagat mana in mine si l-am scos de-acolo. Acum il tin intr-un pahar de cristal pana ii voi gasi o rama de tablou in care sa-l pun si pana voi gasi un perete pe care sa pu tabloul si o casa in care sa-mi pun peretii. Pana atunci vom fi doar eu si minutul nostru dormind cu cainii vagabonzi. Tu ce mai faci?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate