poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-08-09 | |
Alice Gordon era o femeie moderna. Avea un corp de invidiat, isi putea permite cele mai scumpe haine, avea o slujba mai mult decat bine platita, care-i placea si avea o familie intelegatoare care o astepta in fiecare seara cu masa pusa.
In week-end ii placea sa aiba grija de trandafirii din curtea casei in timp ce sotul ei se bronza iar fiica se balacea in piscina. -Nu-i asa ca-s minunati? Il intreba Alice pe William intinzandu-i un trandafir galban. -Tu esti minunata. Raspundea el imbratisand-o cu drag. Soarele era la apus si Alice se ridica, isi scutura hainele de praf si se duse la piscina. -Scumpo, e aproape ora opt. O sa racesti daca mai stai mult in apa. -Doar zece minute mami. -Darleen, ascult-o pe mama ta. Spuse William autoritar si fetita de numai opt ani iesi fara sa mai protesteze. Intrara toti in casa lasand trandafirii si alunii in urma. Casa era exact asa cum si-o dorise din totdeauna. Alba cu acoperis rosu. In interior avea mobila putina ceea ce-i dadea impresia de mult spatiu si multe ferestre dadeau spre minunatii ei trandafiri, superb mirositori. -Ce mancam azi? Intreba Darleen nepasatoare. -Hmm, vrei ceva anume? -Ce-ar fi sa comandam o pizza. Facu William. -O idee excelenta. Comanzi tu? Ma duc s-o schimb. -Sigur. Spuse el sarutandu-si sotia. Alice isi lua fiica de mana si urca la etaj. Dormitorul fetei era chiar langa al lor. Un loc placut, intim, plin de jucarii imprastiate si aruncate care-n cotro. Tapet mov, covor rosu. Patul asezat chiar sub fereastra era simplu si curat, lenjeria era albastra. Deasupra se aflau doua figurine agatate din tavan ce se invarteau una in jurul celeilalte. Alice scoase din dulap o rochita roz si o ajuta sa se imbrace. -Mami, vreau sa-mi redecorez camera. -Sigur scumpo. Zise ea si porni calculatorul de pe biroul fetitei. Cum vrei sa arate? -Nu stiu. -Ti-ar placea sa fie peretii roz poate? Fata nu a raspuns. S-a dus la fereastra si s-a uitat lung spre soarele rosu. -Mami, ce e dincolo de soare? -Universul, bine-nteles. N-ai vazut stelele noaptea? -Dar soarele nu este real, nu-i asa? -Sigur ca este! De unde ti-a venit ideea asta? -Cat de mare este curtea noastra? -Destul de mare. Pana la gard. Vroiai sa fie mai mare? -Ce e dincolo de curte? -Sunt dealuri. -Si dincolo de dealuri? -Pizza! A venit pizza. Se auzi vocea sotului ei strigand de jos. Haideti pana nu se raceste. -Ne ocupam maine de decorat, bine? Spuse Alice si cobori scarile cu fiica ei de mana. -De ce a-ti stat atata? Intreba el curios. -Vroiam sa redecoram camera. Raspunse Alice asezandu-se langa sotul ei la masa. -Mami, imi citesti? Intreba Darleen inainte de culcare. -Sigur. Spuse Alice si lua o carticica verde din rafturi, o deschise la pagina 69 si incepu sa citeasca.: “Primul lucru pe care il facu, dupa o prima partida de inot prin sala de bal, a fost sa il muste pe celalalt caine de coada …” Dupa ce termina de citit, puse cartea la loc, isi imbratisa fiica asa cum ar face orice mama iubitoare si pleca in dormitorul ei. -William, ai vorbit de curand cu Darleen despre lumea exterioara? Intreba Alice dupa ce se baga in pat. -Nu, de ce? -Iar a inceput sa-mi puna intrebari ciudate. Maine chem un psiholog. -Bine iubito. Facu el intorcandu-se pe partea cealalta si privind luna rotunda in timp ce sotia lui adormea. Trecuse deja o ora, iar el, oricat s-ar fi chinuit, tot nu putea sa adoarma. Incercase din rasputeri, dar in zadar. S-a sculat din pat fara sa faca un zgomot si s-a dus in camera alaturata. -Dormi? Intreba din usa. -Nu. Raspunse fetita uitandu-se la el dintre perne. -Vrei sa ne plimbam? -Avem voie? Mami a spus sa nu iesim noaptea. -Nu are ce sa se intample. -Bine atunci. Iesira din casa pe usa ce dadea in hol. De acolo o luara pe coridor pana la lift. Se aflau la jumatate de kilometru deasupra solului, dar liftului nu-i trebuiau decat 10 secunde sa ajunga jos. Orasul era la fel de aglomerat noaptea ca si ziua. -Crezi ca mami ma iubeste la fel de mult cum o iubesc si eu? -Da. Facu William laconic. -Dar tu? Tu ma iubesti? -Esti o fetita cuminte. Alice se trezi intr-un miros placut de mancare calda. Deschise ochii si-si vazu sotul stand langa ea, pe pat tinand un trandafir roz in mana. Primul lucru pe care-l facu dupa micul dejun a fost sa sune un psiholog. -Spune-mi Darleen, de ce crezi tu ca soarele nu ar fi real? Intreba psihologul. Darleen nu raspunse. Isi facea de lucru cu jucariile fara sa-l baga in seama. -Darleen, nu vrei sa vorbesti cu mine? Fetita se scula si se duse la mama ei, in gradina. -Mami, imi citesti? -Ai terminat de vorbit cu psihologul? Nu primi nici un raspuns iar Alice pleca sa vorbeasca cu el. -De ce nu vrei sa vorbesti cu el? Intreba William. -Nu-mi place de el. Ma face sa ma simt ca si cum nu as fi reala. -Doamna Gordon, Darleen trebuie dusa la sediu pentru reparatii. Iar are probleme cu centrul de gandire-vorbire-comunicare. Nu e nimic grav. In doua zile o veti primi inapoi. -Si William? Poate ar trebui sa vorbiti si cu el. A inceput sa ma minta in ultima vreme. -Sigur, o sa ne uitam si la el putin. Nu va fi nici o problema. Alice se aseza la calculator. Casa era goala iar ea se simtea singura. Incepu sa redecoreze camera fetei. Pereti galbeni, covor albastru, asternut verde. Se plictisea. La serviciu fusese bine, dar acasa isi pierdea timpul decorand si redecorand. Isi mari curtea, puse niste brazi, scoase piscina. Casa era acum din lemn cu acoperis de sindrila. Pe cos iesea un fum abia sesizabil. Cerul incepea sa se innoreze si fulgi mari de nea se coborau acoperind brazii. In semineu trosneau lemne si focul o incalzea, tinandu-i cat de cat de urat. Cand zapada se asternu de-a binelea, auzi in sfarsit soneria. Fugi si deschise usa cu amprenta retinei. -Mami, ce dor mi-a fost de tine! Striga Darleen imbratisand-o. Ti-a fost si tie dor de mine? -Mai mult decat iti inchipui! -Sa comand o pizza? Intreba William. -Sigur dragule. Isi saruta sotul si se intoarse spre fetita. Vrei sa vezi cum ti-am decorat camera? Intreba Alice luand-o in brate si urcand scarile. O sa-ti placa! |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate