7

Soarele înviora interiorul cofetăriei, pătrunzând jucăuș prin ferestre. Silviu Nercolan își sorbea limonada. O ușoară emoție i se citea pe figură.
Estera Dăbănoiu intră în cofetărie și se opri nehotărâtă în mijlocul sălii, căutând ceva cu privirea. Silviu îi făcu semn să se apropie. Fata veni și luă loc la masă.
- Am întârziat?
- Cinci minute. Cinci minute lungi ca veacul, nu prea
scurte, da’ plăcute.
- Poetule!
- Iubi-mi-ai rima, baby! Silviu devenise euforic, vorbea
clătinând din cap, cu un zâmbet larg, șmecheresc.
- Ce fai maci? – întrebă Estera.
- Mă-mbăt de tine.
- Noroc că nu ești cu mașina.
- Să știi că pe mine mă doare-n deget de toată lumea
asta.
- Care?
- Care, ce?
- Care lume? Care-i lumea aia de care te doare drept în
deget?
- Asta…, bă, tu faci mișto de mine?
- Nu, da’ am impresia că vrei să te dai rotund. Adică tu
ești mai cu moț, adică ție nu-ți pasă de nimic, și poate crezi că dacă îmi spui mie chestii de-astea, gata, eu rămân țuț.
Cei doi adolescenți chicotiră împreună preț de o oră,
mâncând prăjituri, astâmpărându-și setea cu suc, și mângâindu-se pe sub masă. Apoi, Silviu o conduse pe Estera până în fața blocului, și-i smulse promisiunea că peste câteva zile va merge cu el la cinematograf.
- Dă să te pup, zise băiatul, și o apucă de braț.
- Nu mă zgâria, că mă doare.
- Am vrut să iau puțină piele cu mine, să nu fiu singur
până vineri.


La masă, mama lui Silviu, doamna Teodora își descusu fiul, interesată să afle cât mai multe amănunte despre părinții Roxanei.
- Ce le place lor cel mai mult, Silvișor?
- Circul, mamă, circul. Păcat că sunt foarte ocupați, și
nu prea au vreme să iasă în oraș, altfel ar sta toată ziua la circ. Tatăl Roxanei zice că, dacă ar fi posibil, ar chema clovnii acasă, și i-ar plăti oricât ar cere, să-l distreze seara în sufragerie.
- Cred și eu, spuse Teodora Nercolan, gânditoare. Că
doar îi dă mâna.


- Dragi doamne și dragi domni, ne-am adunat aici ca să
punem în discuție probleme de o importanță capitală pentru viitorul firmei noastre. Ridicat în picioare, Gheorghe Crasnaf se adresa mulțimii.
Sala de conferințe era înțesată de lume. Așezați pe scaune
de pluș, salariații ascultau cu toții vorbele managerului.
- Pentru ca societatea noastră comercială, Proiectul, să
obțină profituri considerabile, trebuie să adoptăm soluții eficiente. În numele consiliului de administrație, ce cu onoare îl reprezint, declar că vor fi depuse eforturi, nu minore, pentru ca treaba să meargă, după cum bine spune o vorbă din popor, strună. Vom lupta, ne vom zbate, vom transpira și vom munci, destoinici noi vom fi!
- La fix grăit-a! Hip, hip, ha! Din toate părțile se auzeau
strigăte de aprobare. Sala vuia.
- Cine crede că nu ne vom strădui, se înșeală amarnic!
Amarnic se înșeală, puchinosul, pentru că nu are dreptate! Noi ne vom strădui să ieșim la liman din orice încurcătură!
- În curând… în curând… Crasnaf gesticula cu mâna,
cerând să se facă liniște. Când vacarmul se mai potoli, reluă: în curând, se vor lua decizii de o importanță deosebită! După ce vom delibera în cadrul consiliului de administrație, vă vom comunica, dragi colegi, care vor fi aceste decizii. Creierele noastre, ale celor din conducere, se vor pune la treabă, în folosul nostru, al tuturor!
- Bravo! Foarte bine! Așteptăm cu nerăbdare deciziile!

8

A doua zi s-a întrunit consiliul de administrație. Crasnaf
prezida.
- În urma unei analize de fond, am ajuns la concluzia,
deloc eronată, cum că ar fi benefic, și nicidecum malefic, să ne diversificăm activitatea – informă el asistența. Spațiile aflate în patrimoniul firmei ar putea fi judicios valorificate. Cum? Foarte simplu: le vom închiria. Cui? Domnului Dăbănoiu, cunoscutul comerciant. Știm din sursă sigură că domnia sa se gândește să-și amenajeze un depozit en-gros. Suprafața din curtea noastră, aceea virană, unde în prezent urinează motanii, ar fi locul ideal, ideal pentru acest gen de activitate.
- Îl vom convinge să accepte propunerea? Dacă mai are
și alte variante? – întrebă Andrei Baltoș.
- Firma Robinetul vrea să ne sufle afacerea. Va trebui să știm să atragem clientul mai bine decât ei – spuse Crasnaf.
- Ce i-am putea oferi domnului Dăbănoiu, ca să-l
determinăm să lucreze cu noi? – întrebă Adi Corcodea.
- Doamna Nercolan deține o informație prețioasă.
Extrem de prețioasă! – zise Crasnaf. Domnului Dăbănoiu îi place foarte mult circul, de multă vreme își dorește ca niște clovni să-i treacă pragul casei. Ocupat până peste cap, precum îl știm, domnul Dăbănoiu nu are timp liber, fiindu-i imposibil să se deplaseze la spectacole. Vrea clovni acasă, domnul Dăbănoiu.
- Superb! Vom aranja cu o echipă de clovni de la circ,
să meargă acasă la domnul Dăbănoiu, să-l distreze și să-l aducă într-o stare de spirit propice marilor afaceri. Ce drăguț! – exclamă Luminița Zârlete.
- Am încercat să perfectăm o înțelegere cu circul, dar
din păcate, am fost refuzați – reluă Crasnaf. Clovnii nu dau reprezentații la domiciliu. Va trebui, așadar, să ne descurcăm cu propriile noastre puteri. Nu-i nimic, nu disperăm, suntem hotărâți! Câțiva colegi de-ai noștri se vor costuma în clovni și vor susține un mic spectacol, acasă la viitorul partener de afaceri.
- Vom selecta colegi talentați. Ei se vor pregăti ca să
facă față unei încercări atât de dificile – intră în vorbă Andrei Baltoș. Aici nu e glumă, aici e în joc un posibil câștig.
- Eu nu cred că e neapărată nevoie de o riguroasă
selecție, urmată de minuțioase pregătiri. Mai ales că timpul presează, taim iz monei – interveni Teodora Nercolan. Domnul Dăbănoiu va fi, oricum, plăcut impresionat. Vizita unor clovni va constitui pentru dânsul un eveniment inedit, care îi va aduce bucurie, chiar dacă spectacolul nu se va ridica la cele mai înalte cote ale calității.
- Trebuie să fim foarte atenți, să nu tratăm această
problemă cu superficialitate, zise Crasnaf. Printre noi există, cu siguranță, oameni cu aptitudini de clovn. Îi vom alege pe cei mai talentați, și îi vom trimite acasă la domnul Dăbănoiu, să-l distreze.
- Pribache și Băndilă ar fi cei mai potriviți pentru
misiunea aceasta, opină Corcodea. Toată ziua se ciondănesc. Își joacă feste, se ironizează unul pe celălalt, se trag de păr. Decât s-o facă la servici, mai bine să imprime un caracter folositor acestei permanente gâlceve.
- Fără aluzii, fără aluzii, aruncă Felicia Zârlete.
- Nu e vorba de nici o aluzie…, se apără Corcodea
- Să lăsăm disputele, curmă Crasnaf incidentul. Opiniile
exprimate aici mi-au fost de mare ajutor. Le voi introduce în acest computer care este creierul meu, superexactul meu creier, și voi adopta cea mai bună soluție, ca de obicei. Liniște… gândesc. Crasnaf închise ochii câteva clipe, își luă tâmplele în mâini, apoi reluă: Da, am gândit, am rezolvat. Marius Pribache și Ninel Băndilă pot duce la sfârșit cu succes munca asta. Mâine să-i trimiteți la mine. Le voi vorbi personal.


- Iată pentru ce v-am chemat, domnilor. Dețin
informații potrivit cărora dumneavoastră vă ciondăniți sistematic…
Crasnaf fu întrerupt de protestele celor doi.
- Nu știm cine v-a pus la dispoziție astfel de informații,
eu le-aș zice mai degrabă zvonuri, dar suntem convinși că la mijloc este o mare greșeală, domnule manager, spuse Marius Pribache, cu o figură mirată.
Băndilă afișa, și el, o mină uimită.
- A, nu, nu este cazul să vă disculpați. De altfel, micile
șicane prietenești nu sunt, nicidecum, interzise. Ele chiar au rolul de a întreține o bună atmosferă între colegi, iar buna atmosferă nu reprezintă altceva decât climatul favorabil unei munci asidui, aducătoare de profit și rentabilitate. Crasnaf se tolăni, întinzându-se pe spătarul fotoliului.
- După cum prea bine spuneți, constată Băndilă. Noi ne
dăm și peste cap, dacă e nevoie, pentru asigurarea unui climat favorabil muncii asidui în societatea noastră comercială.
- Mai mult decât atât, ciondăneala colegială poate fi o
armă în politica economică a firmei, punctă Crasnaf, fluturând în aer degetul arătător. Datul peste cap, despre care a pomenit aici domnul Băndilă, poate fi canalizat într-o direcție extrem de utilă. Pe scurt. Analizând aptitudinile de care dați dovadă, consiliul de administrație a ajuns la concluzia că dumneavoastră, domnilor Pribache și Băndilă, sunteți cei mai indicați să îndepliniți o misiune foarte importantă. Iată ce veți face. Veți merge acasă la domnul Nicolae Dăbănoiu, renumitul om de afaceri, și veți prezenta un număr de clovnerie.
- Cine, noi? – întrebă Pribache.
- Da, dumneavoastră, răspunse Crasnaf. Nu va fi greu
deloc. Veți transpune în fața domnului Dăbănoiu, care în curând va fi unul dintre partenerii firmei noastre, ceea ce faceți în fiecare zi la servici. Veți purta, desigur, niște costume specifice, are grijă societatea comercială să vă echipeze corespunzător. Coifuri pe cap, pantaloni peticiți, machiaj.
- Bine, dar noi…
Crasnaf îi tăie vorba lui Băndilă:
- Dumneavoastră sunteți foarte potriviți pentru această
operațiune. Desigur, veți fi recompensați cu primele de rigoare, cât despre eventuale sancțiuni pentru certurile din timpul orelor de program, certuri deranjante, se pare, pentru unii dintre colegi, nici n-are rost să mai discutăm. Alcătuiți-vă un repertoriu, și la treabă!