De la caldut la caldicel


Cand mos Cioran era aproape de sfarsitul vietii vorbea in toate limbile omenesti. « Golanul » de Ionescu care spusese toata viata “Nu” si-si tinuse nevasta cu un pas in urma lui ca un taran refuza inainte de moarte sa-si vada tara care-i dadu suflet .Iar « miopul » de Eliade facu si el alte, multe, asemenea minuni .
Acest trio minulescian fu-nceputul veacului nostru de singuratate.
Doamne savante si vestitori ai primaverii ce urmara, imperechindu-se , zamislira « animalul mitologic care avea sa puna capat spitei »,copilul cu coada de porc.
« Atunci incepu sa se starneasca vantul,caldicel,abia simtit,plin de glasurile trecutului ,de murmurele muscatelor stravechi,de suspinele deziluziilor mai vechi decat nostalgiile cele mai tenace. »
Numai Aureliano Babilonia mai putea trai aici.
« Dar inainte de a ajunge la versul final ,intelesese deja ca nu va mai iesi niciodata din odaia aceasta ,caci statea scris ca cetatea mirajelor va fi stearsa de vant si alungata din memoria oamenilor in clipa in care Aureliano Babilonia va fi terminat descifrarea pergamentelor ,si ca tot ce vedea scris acolo era dintotdeauna si avea sa ramana pe vecie de nerepetat,caci semintiilor condamnate la o suta de ani de singuratate nu le era data o a doua sansa pe pamant. »
Se pare ca si el a murit.