poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-06-20 | |
Copilul întinse mâna și ridică de pe jos o piatră. Era o piatră mai albă decât celelalte.
- Cât de grea e, se gândea, în timp ce cu mâna stângă o fixa în praștie. Era cald. Învârti cu putere praștia deasupra capului și îi dădu drumul apoi. Piatra lăsată din praștie creștea. Se uită la ea cum se rostogolea făcându-se tot mai mare spre celălalt om. - De ce crește? se întreba. Piatra se mișca acum foarte încet, iar el avea timp destul să-i vadă detaliile, adânciturile și vârfurile. Se uită apoi la celălalt. - Ferește-te! E prea mare se gândea, îl va lovi. Omul din fata lui făcu un pas și se urcă pe piatră. În spatele lui oamenii se urcară și ei. - Sunt și eu pe piatră?, se-ntrebă. Apoi omul din fața lui căzu. Se-ntoarse către ceilalți. - Nu l-am omorât eu, nu eu. Începu sa meargă spre ei pe piatra aruncată de el.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate