Suferința? Durere? Rugăciune? Ganduri? Zbor? Cadere?...
Sau pana la urma razele unui soare de dupa o furtuna apriga? Ce va fi? Ce se va alege de sentimentele pustii?
Sa stai cu genunchii pe colturile ascutite ca niste dinti de rechin nu inseamna ca ai cucerit lumea si ca esti Dumnezeul ei. Nu inseamna decat suferinta si durerea rugaciunii care nu poate ajunge nici macar la visele ceresti... O raza? O speranta? Poate o cadere din zborul aripilor taiate cu atata furie de sufletul care nu vrea lumina, ci doar mocirla si sangeamestecat cu fulgii de pe ariple unui inger in cadere. Sau in urcarea spirituala spre mai bine, totusi...? Slabire? Durere iar? Colturile de munte ca maselele de rechin infuriat imi zgarie pielea care era, odata, fina si catifelata... acum sunt bucati descuamate de tristete. Te temi ca rugaciunea ta catre Cer nu va ajunge la destinatiea divina, ingers? Gandeste-te mai bine. Nu te mai lasa zgariat cu atata usurinta de vorbele colturoase ale muntilor ca dintii de rechin infometat! Ridica-te spre caldura razelor ce se transmit pentru tine, pentru indreptarea ta fizica si sprituala. Plangi, ingers? Plangi, ca sa-ti rescumperi nevinovatia pentru gandurlie ciudate care umbla prin capul tau fara par acum. Nu mai suferi! De ce nu plangi de bucurie, decat sa versi lacrimi verzi – albastre, cu gust de nisip?Nu poti, ingers? Stiu... Esti incordat, vad. Relaxeaza-te pana iti vor creste acele aripi mult dorite care te vor purta spre raza visatoare. Colturile de munte ca dintii de rechin speriat se vor netezi si-ti vor lasa pielea sa creasca, sa se catifeeze iar pentru totdeauna de data sta. Umbra? Nori? Furtuna? Nu mai rasare soarele? Trebuie si se va intampla. Frica si iar durere? Haide, ingers, ridica-te! Rugaciunea ta incordata, fara aripi si fara par a fost ascultata! Acum te vei simti mai bine, pentru ca si pentru tine a rasarit soarele! Bucura-te si fii fericit! Ingerasule...