Cand ma uit la mine vad numai trecutul. Prezentul e mort cand esti tu. Iar viitorul, pur si simplu nu exista. Timpul trece prin oasele mele si prin carnea mea pe contrasens. Poate, tocmai de aceea, nu dispun de acel sentiment, de acea impresie de nemurire de care se bucura in general un corp tanar. Iar moartea nu ma priveste. E facuta la un timp strain de ea si de mine. Vietuiesc in propriul meu muzeu, uitandu-ma mereu la autoportretul pe care mi-l compune, clipa de clipa, trecutul.