În lumină de felinar și în umbră, pe ger sau pe arșiță, oricum, oricând sunt acolo. Nu te slăbesc din priviri, se țin după tine și la cea mai mică mișcare greșită ești al lor. Instinctul colectiv e mai puternic decât voința individuală și de aceea nu ai niciodată scăpare. Mergi singur pe străzi întunecate și deodată te trezești înconjurat fără prea multe speranțe. Atmosfera, deși tensionată, e rece - le simți privirile furibunde și te dai bătut…
Sunt acolo - tot timpul. Sunt “patrula” de noapte care își protejează teritoriul chiar dacă victimele sunt “de-ai lor”, din cartier. Sunt mulți, sunt flamânziți de vremuri și însetați de răzbunare, oarbă, în cea mai pură formă și aproape nimic nu le stă in cale… doar razele soarelui. Atunci dispar și viața reîncepe – cât e lumină. Odată cu întunericul apar și ei – sunt mulți și sunt mereu acolo. Sunt stapânii nopții și spaima cartierului - sunt câinii de pe strada mea.