Arian Lumînărică se născuse cu un ceficient de inteligență multilateral dezvoltat, întrecînd cu mult pe cel al prietenului nostru mai vechi, Nichiță. Iubit de tineri dar și de cei mai vîrstnici, pentru poeziile sale cu tentă "polară" (una negativă, împotriva comunismului iar alta pozitivă , iubind comunismul în neștire, pînă la leșin), Arian Lumînărică, deveni un idol al generațiilor 70 și 80, aclamat și chemat la tribună, de fiecare dată, în toiul unui spectacol de popularitate, organizat de el, în colaborare cu Nichiță, nemuritorul și dacul pur sînge și de comitetul central al iubitului partid comunist român.
Cu artiștii, nu era o problemă. Chema niște sărăntoci de pe la licee de muzică, din aia care mîncau la cantină iahnie de fasole cu cîrnați și ciorbă de ștevie sau de dovlecei, dar cîntau în megafoanele iubitului Nichiță cît îi ținea plămînii. Pe ușa din spate, apăreau și starurile precupețe, ale lui Lumînărică, acele vînzătoare sociale, care dimineața vindeau brînză de capră în piața Amzei, la prînz
se duceau cu șareta, avînd programe de asistență socială, după amiază buzunăreau pacienții pe la casele lor, iar seara încîntau tineretul revoluționar naiv, cu niște benzi retușate, ale ălora care mîncau la cantină și aveau plămîni sănătoși. Ana, o moașă ingenuă, pusă la patru ace, era un fel de nașă a lui Lumînărică, poreclită printre moașe "Menghelița", chipurile după numele unui ginecolog de origine germană, care gîdila uterul femeilor gravide cu lingurița, făcîndu-i pe fetuși să leșine de rîs, obișnuindu-i să rîdă și să li se dezvolte simțul umorului înainte de naștere. Din aceste motive, doctorul Menghele, intră în calendarele sfinților părinți ai socialismului naționalist german, unii dintre aceștia fiind inventatorii primei paduri de cadavre de iudeii, numită, "Zavoiul din est".
Nichiță, care avea la purtător cel puțin 1000 de personalități, pe care le simțea în el , adoptă și el acest model, importînd în draci lingurițe, apoi plastinînd dușmanii, creind întîi "Rezervația", apoi " Zavoiul".
Acest alunis, era ascuns de Nichiță la Institutul medico-legal din Vitan, pe care-l dărîmă în 1986, pentru că o personalitate dintre cele 1000 pe care le ținea în el se cam îngrășase și îl deranja la mers.
Mută deci tot"alunisul", în care erau circa 200 de aluni, în altă parte.
Ana, ca măicuță și moașă, cunoștea multe taine ale sfintelor duhuri ale lui Nichiță, pe care le diviniza chiar în public, unii spunînd că ar face-o din interes, nu din respect pentru el. Ana Prostuțu, deveni star, cu cîteva cîntecele care avură un ecou grozav în rîndurile maselor revoluționare de atunci, ale clasei muncitoare, elevilor, studenților , ale tineretului revoluționar, scrise de poeti ai umbrelor. Ecoul nu s-a stins nici acum, cind, Ana, ajunse, datorită lui Nichiță, star internațional, fiind botezată de Nichiță personal, cu numele artistic Hate Pesticided , făcînd chiar niște turnee prin Bielorusia și prin Irlanda de nord.
Lumînărică, are și azi un dor inexplicabil în el, un dor de ducă. Nu se mai ocupă de educarea maselor, dar scrie cărți despre ozeneuri și realizează niște talk-show-uri, date naibii de nostime.
Oricum, sînt toți trei demult înscriși în calendarele bisericești, pentru faptele lor pline de eroism și de luptă ideologică.