CE FACEM?



Ma joc, visez, ma alint ,urc si cobor in acelasi timp asa incat nimeni sa nu ma vada. Cineva imi vorbeste de factori eu ma fac ca nu-i aud , stiu ca e vorba doar de persoane si atunci mi se face frica, atunci tremur de fiecare data doar la gandul asociativitatii „factorilor”, cum le spun ei. Poftim la un mar si nu ne gandim decat cum sa-l impartim mai corect pe jumatate, mancam jumatate si apoi aruncam cotorul .. Semintele cad pe pamant , noi stim asta si , ce facem? ... mai luam un mar, dam la o parte tot ceea ce noua ni se pare stricat si inghitim cu nesat ceea ce ne aduce satisfactie, si asta chiar daca nu ne place. Un mare S.R.L. , deasupra pamantului , deasupra celor neinsufletite , deasupra oamenilor , dincolo de suflete . Am inchis ochii cu totii si acum stam cu picioarele mai aproape de cer si cu capul in jos, iar cd ne ajunge( ne va ajunge), sangele in cap, ce facem? Ne rostogolim ca niste bulgari de seminte ce cauta cu ajutorul gravitatiei ... pamantul. Noroc cu ploaia , caci ea ne mai spala din cand in cand mustatile , ne mai sterge putin la gura si pentru o clipa ne aducem aminte ca trebuie sa mai aruncam o privire si spre foaia pe care noi o stiam alba .. iar acum este patata .. si .. lasam ploaia sa o spele..,iar apoi clipim o data, inca o data, inchidem un ochi ,apoi pe celalalt , pe amndoi odata si spunem Noapte Buna!, si lasam semintele pe Pamant.
Grabim lucrurile sa se petreaca asa cum vrem noi, imi zice iarasi Cineva, si eu ii spun ca noi oricum nu stim la ce sa speram nici macar cd ne grabim. Care final si care inceput, asa vrea sa intrebe Cineva, pe Altcineva iar atunci Nimeni nu mai raspunde. Care realitate, aceea care ne invata ca noi noi dam din urechi, ne miscam picioarele, ne mananca si ne scarpinam,cascam, lasam amprente in lumea asta, aceasta este lumea care mi-o infatiseaza mie atat trecutul, cat si momentul , si chiar si in clipa., insa mai mult sau mai putin ... realitate ... cuprinsa cu timp. Il irosim si pe acesta ca sa cunoastem - lucruri, si pentru acestea mai facem si pacate! Nu suntem decat prietenii dinaintea mormantului nostru si apoi ramanem doar nume pe cruci si oase in - Pamant.
Avem o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului pe care-l face marul spre gura noastra si intre acesta mai avem parte de un ragaz – alimentat insa nu de timp, nici de lucruri ori de apa , aer , foc sau Pamant, ci este totusi alimentat de Ceva .. de Intelegere si chiar si atunci cand ar trebui sa ne pese cel mai mult - ce facem? – toarcem si ne intoarcem pe partea cealalta, mult departe de margine ca nu cumva sa cadem din pretiosul nostru pat! Atatea paturi , dar pe cat de multe asternuturi pe atat de putine vise, caci pe acestea nimeni nu le mai vede si atunci coboara cand urca , urca cand coboara, si in alint ... se joaca .. si n-ar fi rau daca n-ar fi .. numai atat! Si astfel pretindem ca ne schimbam si ne aducem Fericirea atat cat suntem capabili sa o facem ... mai mult sau mai putin , o prindem si o facem prizoniera ... o clipa , un moment ... sau un trecut, pe Pamant.
ă