Mai intai de toate, vreau sa-ti spun ca EU NU AM INTENTIONAT sa joc rol de consilier, sau orice altceva in domeniu. Erau doar ganduri personale, probabil emise in incercarea de a-mi pune oarece ordine in propriile definitii asupra intamplarilor mele... Deci nu avea sens sa te simti oarecum...neplacut. In ceea ce priveste parerile tale apropos' de relatii, pot spune ca intr-un fel ai dreptate, in altul, insa, te contrazici. Adica: chestia cu dragostea care trebuie sa decurga natural. Perfect de acord! Insa asta e in carti!!! In viata reala, CHIAR AI nevoie de harta (si mai ales de studiul ei LA FIECARE PAS...) pentru a putea totusi ajunge UNDEVA! Si in punctul asta pretind eu ca te contrazici. Pentru ca, stii si tu, vine o vreme (in special dupa mai multi ani de convietuire) cand dragostea (fie ea si ACEEA- desi tu nu mi-ai raspuns inca la intrebarea mea referitoare exact la subiect: Doamna ta este EA sau..-) nu mai poate face fata singurica asalturilor agresive exercitate de catre mediu (in notiunea de mediu intra de la zona sociala, traditii, stil de viata, cariera necesitati materiale). Si atunci, ce ne facem, fetelor?!? Stam alene, plangandu-ne de mila, sau incercam sa dibuim, macar in al 12-lea ceas o harta mica-mica, dar care sa salveze ce ar mai fi? Nu stiu, am oarecum senzatia despre tine ca te-ai refugiat intr-o lume paralela (de-a dreptul virtuala!), si nu ca ar fi un pericol imens, daca ai constientiza indeajuns limitele acestui virtual. Dar mi-e greu sa dau defintii (e adevarat, macar incerc), mai ales ca nu te cunosc, de fapt. Mai mult te simt, si imi inchipui. Dar astea sunt regulile jocului in virtual, nu? (adica in lumea construita de tine...)Grija mare, ca undeva este o capcana! Si mai ales, nu trebuie pierdut contactul cu pamantul! Oricat de...ne-poetic suna, chiar trebuie (zic eu!) sa sti cu adevarat, la orice ora, cine esti tu, DE FAPT. Si asta nu se poate realiza decat prin reflectari multiple in toti ochii posibili. De dorit, REALI si PALPABILI. Pentru ca "ea era frumoasa / ca umbra unei idei" e superb, e...dincolo de vorbe. Dar A RAMANE la umbra unei idei...e prea putin! Si in plus, poate interveni de la un moment dat spaima: dar daca intr-un context REAL, nu as mai face fata?! Chiar, spune-mi: (sunt, printre alte multe, si foarte curioasa, deci...) cand te-ai reflectat tu "de adevaratelea" ultima oara? Eu incerc sa o fac zilnic (face parte, din punctul meu de vedere, din terapia numita de tine "a avea grija de mine") Si nu te supara pe mine pentru vehementa...asa imi sustin eu cauzele pe care (si in care) le cred...
Vorbim!

p.s.: "ea era frumoasa
ca umbra unei idei,
a spate de copil mirosea..."