Indiferentza.....ea se lasa pestea ea,asemeni picaturilor de ploaie care se amestecau cu lacrimile ei...
Era ca in melodia aceea,nu ishi mai amintea exact cum venea,dar nici asta nu conta....
Nu,nu era indiferenta...daca ar fi sot ash,lacrimile ar fi incetat sa apara,dar nu era asha...
Nici macar umbrela nu avea....
Ploua atat de tare....fulgerele ishi aratau furia....dar nu erau mai puternice decat cele in sufletul ei...nimic nu era atat de acut...
Macar de ar fi putut fi victima unui fulger....dar nu era asha...era condamnata la viatza,shi nu intelegea de ce...
Oricum tzinea numai umbra pamantului,shi ,in afara de asta,se mai shi chinuia....
Se uita in jur..trecaori grabitzi alergau cu privirile aplecate...nu observau ca nu erau numai picaturile ploii cele care ii udau obrajii,ii umezeau buzele shi lasau un gust al durerii.....
Gust al durerii?
Il shtia prea bine....erau buni prieteni....
Ar fi vrut sa inceteze sa-i bata inima....dar nici macar inima ei nu tzinea cu ea....
Era singura....nimanui nu ii psa aca pe ea o doare...ca se simtzea ca o stanca ce e pe puctul de a se pravali in neant...
De fapt...o stanca in plus sau in minus...etenitatea nu avea ce sa piarda....
Strada era goala.....soarele ishi facuse in sfarshit aparitzia....toata strada era uscata....
In afara de o mica portziune.....o dara de apa stralucea in razele soarelui,shi se incapatzana sa nu se usuce.....
Ea privi in jos spre acea dara,ca shi cum shi-ar fi gasit perechea....
In fond....nu era nici ea nimic atceva.......decat o................. lacrima......