COPILUL SI BATRANUL LA POALELE MUNTELUI

Zbateri si falfairi se creponeaza in atmosfere cu gust de soare si se prajeste sufletul copilului, din balta de catre put .
Deodata se aude o voce batrana:
-N-ai crede nici tu. Nu! Nici tu nu m-ai crede daca ti-as spune ca maine ai sa mori si ca nu esti de fapt decat un fluture de noapte ce s-a nascut azi!
Vezi ca nu crezi?
Dar la ce te-ar ajuta daca m-ai crede?!
A crede este o optiune la indemana oricui!
A crede nu prezinta dezavantaje, pentru ca le-am ingropat eu pentru lumea toata...le-am ingropat ca sa iti para viata mai luminoasa decat este de fapt , decat va fi...
Daca nu crezi, vei regreta, cum poate am regretat si eu ...
Daca ai credinta insa, s-ar putea sa te alegi cu ceva pana la urma...poate doar cu urmele unor pasi, pasii mei...ei duc undeva.
Eu am umblat pe acolo.. si cand vei vedea ca se termina vei sti ca a venit momentul sa lasi urmele tale in pamantul pe care tu insuti l-ai creat ...fara sa poti alege zona, fara sa poti cunoaste drumul dinainte, caci el ti va se arata treptat...
Nu te speria, caci pana la urma ai sa lasi urmele tale pentru altii, si poate, intr-o buna zi cineva va mai avea de facut un ultim pas.Aceasta va fi dupa ce va fi calcat pe urmele mele, apoi ale tale, si poate pe ale altora, iar cand il va pasi cel din urma pas nepasit va gasi ce noi n-am indraznit sa privim. Nu am putut... de teama ca nu am fi putut sa vedem, de teama ca orbiti fiind de stralucire ne-am fi pierdut si ceea ce am vazut pana acum. Dar el va vedea! Si el se va bucura!Se va bucura nu numai de bucuria mea, a ta si poate a altora , dar va trai bucuria suprema si le va spune tuturor ca drumul nostru si urmele noastre nu au fost in zadar.
Daca nu vrei drumul meu si daca pasii mei ti se par prea inceti, cauta-i pe ai altora,numai cauta-i!
Sansa ta , desi iti pare mica, ia aminte ca este mai mare decat sansa mea si a celor de dinainte de mine si poate vei fi tu cel ce va descoperi lumina si cand iti va fi greu sa te gandesti ca greu le-a fost si altora, dar pasii lor urca si poti urca la randul tau iar daca te afli pe un drum de mai sus de ceilalti, intr-un loc in care tu esti cel ce boteaza pamantul cu sarutatrea propriilor pasi, atunci te vei gandi ca poti ajunge, si daca vei cadea vei avea consolare ca ai adus un pas in plus celui ce va veni dupa tine.

COPILUL SI BATRANUL LA CIMITIRUL DE FLUTURI

Te striga moartea si vrei sa pleci, straine, dar nu uita sa crezi in ceea ce ai fost , sa cauti in tine puterea de a mai ramane pentru o clipa doar, caci poate fi chiar ea, clipa cea mare, cea care s-a invartit in crepusculi, cea care a nascut monstri si din ei te-a rasadit pe tine, cel ce vei merge acum!
Randul tau a venit !
Sa fii egoist ca fluturii, sa zbori, sa nu ii lasi sa te prinda, ci doar sa te admire, caci atingerea lor te va ucide, sa te bucuri de cele mai frumoase flori sa plangi dupa raza soarelui si sa gusti din nectar! Cel ce ai venit acum, asculta-ma!
Vocea unui paznic la cimitirul de fluturi e vocea mea !
Sa crezi, caci te vei simti mai puternic, mai tare decat ai fost vreodata! Sa crezi, caci ai de cules din seva crinilor nenascuti !
Si iata ce se intampla la groapa cu fluturi:
Mor fluturi , fluturi de toate culorile...
Fluturii albi mor mai la urma.
Fluturii negri cad, cad unii dupa altii in ritmurile nebune ale unei arteziene, se rostogoloesc in aer de multe ori, apoi se inalta brusc in vapaia cerului albastru, pentru ca apoi sa pluteasca euforic, sper aburi luminosi, spre vise, spre nicaieri...
Pamantul isi intinde bratele si ii primeste pe toti la pieptul sau acoperit de iia zmeeasca a lui nicaieri.
Ei se mai inalta pentru o ultima data cu o zbatere de aripa, ca mai tarziu cu o secunda sa abandoneze si sa se contopeasca cu cea mai ramas din lume.
Fluturii sa cred ca sunt unici, de-asta nu umbla in stoluri...
Aici, la capatul lumii, este groapa cu fluturi, cimitir de insecte inaripate... iar eu ii privesc neincetat cum vin spre moarte, unul cate unul, unul cate unul...
Fluturii galbeni sunt cei mai indrazneti, acestia sar o singura data si se pravalesc asa, cu putere, direct in groapa, unde ajung uzi de sudoarea mortii si se amesteca in praf pana isi dau duhul.
Fluturii portocalii fac inconjurul gropii de cate zece, douazeci de ori, apoi se mai gandesc parca,se invart de colo colo ore in sir, apoi se arunca asemenea campionilor de natatie ce sar de pe cea mai inalta trambulina a bazinului , ca sa imprastie praful in toate directiile si sa marcheze moartea lor de fluturi cu un spectacol funebru, pe care in propriile constiinte il considera inca unic si exceptional.
Eu sunt paznicul de la groapa cu fluturi si iti spun ca nu-i tocmai usor sa stai si sa privesti sarmane vietati, care mai de care mai frumoase , valsand de unele singure pentru ultima data, si apoi amestecandu-se cu semenele lor...uneori as vrea sa alerg dupa ele si sa le prind pe toate intr-un bol mare, sa le scutesc de...moarte, dar stiu ca nu as putea , caci nu are nici un rost sa opresc firea lucrurilor...
Oricate lacrimi le-as da, chiar daca i-as uda cu flori de iasomie...acestia sunt fluturi batrani, sau fluturi bolnavi, sau fluturi chinuiti, pe care trebuie sa ii lasi sa se scufunde in pamant, de-acolo de unde au venit... mai sunt si altii care doar vor sa moara, si nu-i poti deosebi
Ei stiu clar si foarte precis unde sa mearga , nu au nici un fel de indicator, si nici nu i-am chemat eu vreodata, vin singuri...uneori mi se asaza pe umar inainte de zborul suprem si imi canta ceva la ureche, dar nici eu nu mai stiu ce...

BATRANUL INDEAMNA

Dragul meu, copilule...cauta, cauta cu toata disperarea de care esti in stare si pe care nu vrei sa o constientizezi, sa o recunosti, si incearca sa te cunosti pe tine insuti inainte de a incepe sa cunosti altceva, pentru ca in lume exista legi si deasupra lumii asemenea, incearca sa iti cunosti legile tale, apoi pe ale oamenilor , pe ale lucrurilor din jurul tau, si pe ale celor ce nu le poti vedea, si cand vei crede ca ai ajuns a cunoaste totul sa stii ca ai facut un pas, cu cat crezi ca stii mai multe cu atat stii mai putin.
Vei cunoaste minunile lumii si orgoliul tau va fi atins cand lumea va spune ca tu esti unicul, cel mai bun, ca tu esti cel care a incercat si tot tu cel ce a reusit, si ai facut imposibilul , si chiar ti-ai vandut ultima camasa, dar acum nu trebuie sa te mai temi, caci vei fi imbracat in laurii victoriei si vei straluci pe cel mai inalt piedestal, iar oamenii vor sti, si trebuie sa te prefaci ca nu i-ai vazut, si sa gandesti despre tine asa cum gandeai si al inceput, sa te vezi la fel de idepartat de capatul drumului.. sa incerci sa il refaci pas cu pas, caci vei avea dublu...
Va veni insa o vreme in care te vei apropia si tu de groapa cu fluturi, atunci ne vom revedea prietene, si vreau sa te vad stralucitor si fericit , dar sa ai ochii de acum, caci seninul privirii tale este cel mai pretios dar al naturii, un dar pe care trebuie sa-l pastrezi...conserva-l cu frumosul...daca dai ochilor tai ce e mai frumos ei vor putea api sa vada frumosul din urat si sa intoarca lumea pe dos ca pe camasa ta, da, ca pe camasa pe care ai vandut-o pentru prinde ultimele puteri, si pentru a razbate, dar de fapt ai vandut-o pentru ca trebuia oricum sa o inlocuiesti cu cea a noului inceput, a treptei superioare pe care stai acum, asa ca iti dau eu camasa mea , dar nu te teme, caci imi vei raspalti darul insutit, si apoi inmiit, caci voi vedea florile din ochii veseli ai copiilor tai, ei iti vor fi mai apoi recunscatori .

BATRANUL DA LEAC DE REGRETE

Vrei sa stii cum ar fi lumea fara tine?
Am vazut ce tu inca nici nu gandesti ca s-ar putea vedea si am ajuns acolo cand tu nu erai si am batut la usa si ti-am intrebat mama de si mi-a spus ca nu te cunoaste, apoi ti-am intrebat cunoscutii daca nu te-au zarit din intamplare si mi-au spus ca nu au auzit de tine , apoi am fost pe drumul pe care il gasisem inainte de a cadea si speram ca locul in care eu am cazut ca se se continue acum cu pasii tai, dar ei nu erau acolo si am inceput a plange, dar nu mi-a ajutat la nimic, am inceput sa te strig si n-ai raspuns
Vazand ca nu am alta cale am inceput drumul harazit tie, dar am cazut din nou, caci eu sunt prea batran si drumul meu s-a incheiat demult.
Stii locurile unde lumea sta fericita? Ei bine, sa stii ca am fost si acolo dar oamenii nu radeau si nici nu iti multumeau, cum fac ei acum.Ei nici macar nu plangeau, si stii de ce? Pentru ca oamenii aceia nu existau, si locurile acelea nu erau vazute de nimeni caci nu venisesi tu sa le descoperi, si am mers mai departe, acolo unde sufera acum cei pe care tu i-ai ranit si sa stii ca nu erau acolo veseli asa cum te-ai fi asteptat, erau in alt loc, nu prea departe, mai tristi si mai oropsiti de cat sunt ei acum , deci daca tu nu ai fi fost sa le produci suferinta ar fi fost altcineva, caci drumul omului e scris dinainte si tu esti singurul care il poate schimba, si daca acum te duci la oamenii aceia si ii faci fericiti nu ai decat de castigat, daca nu te duci deloc nu ai ce pierde, vezi...trebuie sa crezi...

BATRANUL SPUNE O POVESTE

Si daca nu ai inteles inca poate vei intelege altfel, asa ca lasa-ma sa-ti spun o poveste:

Era candva baiat ce plangea in fiecare zi, dar nu era zi in care sa nu planga....
Vazand acestea parintii sai au incercat intai sa ii spuna, sa il mangaie si sa ii faca toate poftele, dar el tot plangea fara de incetare, atunci s-au gandit sa il duca la doctor, dar baietelul tot plangea fara de incetare .
Au incercat sarmani parinti toti doctorii din tara, toti doctorii din lume si nu au reusit, caci baietelul tot plangea fara de incetare, si l-au dus intr-o zi la circ si baietelul a ras cu toata inima , si a doua zi nu a mai plans si a treia zi a murit...
Vezi tu dragul meu ascultator, daca unui om ii este dat un drum e bine sa il lasi sa urmeze drumul sau, caci fiecare are cateva lucruri care il fac sa fie special, iar daca cineva i le ia el va muri chiar in timp ce mai traieste,va fimort in timpul vietii caci putini sunt aceia care au ceva mai mult in plus fata de ceilalti si trebuie lasati asa.
Fiecare se naste cu cate ceva...eu m-am nascut ca sa iti vorbesc tie, caci tu esti cel ce va face munca mea si ceva in plus , caci si eu am facut munca invatatorului meu si ceva in plus...putini sunt cei ca tine,si trebuie sa crezi, pentru ca de nu vei crede vei pierde, iar eu voi muri fara sa imi indeplinesc scopul pentru care am fost nascut, incearca sa intelegi cuvantul meu si apoi sa il faci o parte din cuvantul tau, caci averea ta e una si a mea alta , dar ce a mai ramas de la mine , cu ce ai tu acum ar putea face o comoara , nu lasa aurul si diamantele sa se ispraveasca, foloseste-le , bucura-te de ele si bucura-i pe altii care nu pot decat sa culeaga rodul muncii tale si chiar de ar vrea sa faca asemeni tie nu vor putea , dar vor atinge tot ce ai construit tu...si mare bucurie vor simti.

NASCATOARE EXTINCTIE

De vei face cum ti-am spus eu, vei indeplini o parte din scopul nasterii tale si apoi vei ajunge cum sunt eu acum . atunci va trebui sa incepi marea cautare, pentru ca fortele tale se vor imputina in fiecare zi , iar atunci cand se vor sfarsi cineva iti va lua locul, ei bine, aceasta este ultima ta sarcina , cautarea , dar pana atunci mai este, si va trebui mai intai sa primesti darul meu, in vorbele acestea si vei afla adevarul, caci eu acum voi pleca...
Da, paznicul de la cimitirul de fluturi este si el tot un biet inaripat, o molie nenorocita care a invatat sa iti vorbeasca ...
Batranul se transforma incet , nu il grabeste nimic, si nimic nu il tine in loc , isi arunca intai caciula, ea se transforma intr-un fluture albastru care isi lua zborul spre cer unindu-se cu vazduhul, apoi se uzi un vuiet si o trosnitura mare.
II sar ochii si din ei se nasc doi fluturi galbeni pe care nu ii mai vede nimeni cand se unesc cu soarele, ramane trupul ce se pulverizeaza in neant si apoi se reconstituie intr-un fluture negru pe care nu il mai vede nimeni cand se uneste cu pamantul...
Ramane sufletul...
Se taraste omida verde incet,incet si ajunge la groapa, sta pe margine, asteapta si apoi cu avant se izbeste de unul din pereti si se mai tine prea putin si cade , se pravaleste incetul cu incetul pana la semenii lui ... isi va gasi pacea cand ii va intalni, se va cufunda alaturi de ei in fericirea odihnei...mai are o secunda , o clipa, o clipire, o ultima bucatica de viata...
mai avea...caci acum are mai mult...somnul dulce al implinirii.
Se amesteca in praful multicolor si copilul priveste la marginea gropii, inchide apoi ochii, iar cand ii deschide...
Vede ceea ce este de vazut: un drum cu pasi.
Aude ceea ce este de auzit: crezi...crezi...crezi...

Acum zboara!