Nu plâng pentru că e noapte și e frig
și e trist
pentru că totul moare în jurul meu, chiar și bezna asta tremuratoare
ce mi se leagă de gât și mă tîrie spre dimineață.

Nu plîng pentru că pe zi ce trece
te înțeleg tot mai puțin,
te aud tot mai rece
te simt dincolo de limita reversibilului...

Nu plâng pentru că pe zi ce trece îmi este tot mai tare dor
sau pentru că-mi dau seama că o să trecă și asta
și că o să mai văd multe stele pe cerul deghizat cu iluzii.

Nimic din asta nu ar merita lacrimile mele...


Plâng pentru ceea ce nu a fost și nu va fi niciodată

Plâng pentru că știu că tu nu meriți asta

Plâng pentru că numai lacrimile mă fac să evadez dintr-o carapace murdară de timp și vise prăfuite ce stau pe raft de ani.

Plâng pentru că se rupe visul în mine

Plâng pentru că sinceritatea m-a trădat

Plâng pentru că nu vreau să plâng...

....

nu e copilărie faptul că vrei prea multe de la viață

nu e copilarie că ești diferit de cei din jur

nici copilărie nu ar fi că realitatea își ia semnificații noi când sinceritatea ar părea prea banală

copilărie e jocul de-a cuvintele în van

copilărie e să nu poți citi mai adânc de aparențe

să auzi ceva și să negi că nu ai auzit

copilărie e să crezi că ești matur cu adevarat...