Pe 9 mai, dupa ce am semnat actele la notar si am devenit proprietarul unei case de vacanta la Poenari, am decis sa innoptez prima oara, acolo, sa vad cum e la tara. Si ca sa ‘ud’ ce-am cumparat, am dat de baut prietenilor si vecinilor. Seara, dupa sindrofie, au plecat cu totii la casele lor. Ramas singur si sub influenta berilor baute, am decis sa merg intr-anumit loc, loc pe care, insa, nu-l gaseam defel. Am cautat prin casa, prin gradina, nimic. Vazandu-l peste gard pe nea Ion, l-am strigat.
- Buna seara.
- Seara buna, vecine, care-i baiul?
- Nea Ioane, m-am hotarat sa raman peste noapte aici.
- Sa fii sanatos, vecine, e casa ta.
- Am insa o problema, dupa atata bere, as vrea sa ajung in locul acela, unde merg toti oamenii, stii matale la ce ma refer, si habar n-am pe unde s-o iau.
- A, te caiesti.
- Cum adica ma caiesc?
- Pai da, vrei la Vecetau, nu?
- Si ce daca?
- Te inteleg, sa stii. Vin oameni de peste tot la Vecetau. Cu autocarele vin.
- Cum adica, vin cu autocarele?
- Cum sa nu vina, vecine? Vecetau e renumit in toata Prahova si in judetele vecine, e tare fain acolo, sa stii.
- Asa o fi. Hai, nea Ioane, arata-mi, te rog, pe unde s-o iau.
- Bine, uite, te duci mata pe langa Ialomita, treci podul si de acolo ai de mers cam zece kilometri.
- Nu se poate, pai nu rezist.
- Ti se pare departe? Tocmeste atunci caruta lui Costel sau ia-ti o bicicleta, dar si pe jos poti merge, cam in doua ore jumatate ajungi.
- Mai bine ma duc in spatele casei, nea Ioane.
- Ce sa faci in spatele casei? Stii mata ce frumos e la Vecetau? In fata localului e un camp cu maci pe care pot sta usor cincizeci de oameni, sunt ai’ care n-au mai incaput inauntru. La intrare, platesti zece mii de lei si primesti in schimb o hartie.
- Nea Ioane, e o neintelegere la mijloc, de ce sa platesc?
- Pentru microfoane, bre! E localul plin de microfoane, iar afara sunt puse difuzoarele. Cei care n-au incaput inauntru, sa poata auzi tot ce se petrece in local. Ai’ din local stau pe scaune scumpe, din alea tapitate cu plus rosu si au fiecare o carticica cu versuri si canta.
- Nea Ioane, eu nu cant la toaleta.
- Nici eu, ce-ti veni, vecine?
- Pai, ce-ai zis matale pana acum? Toaleta mea e la zece kilometri de casa, e mare ca incape un autocar cu oameni in ea, are microfoane, difuzoare, carti cu versuri... eu nu inteleg nimic.
- Vecine esti boland la cap? Va stiu eu pe voi, bucurestenii, sunteti smecheri si ne luati mereu la misto. Eu vorbeam de Vecetau.
- Nu stiu ce vorbesti matale, eu atat te intreb, unde e toaleta mea, ca n-o gasesc?
- Pai, de ce nu spui asa, bre? Uite e acolo, in spatele nucului al’ batran, nu se vede de aici. Eu iti ziceam de secta lui Vecetau, mergi numa’ o data la slujba, si n-o sa-ti para rau.
Nu-l mai auzeam pe nea Ion, ajunsesem deja in spatele nucului batran. La Vecetau nu am fost nici pana in ziua de azi, o fi frumos acolo, dar stiti, sunt alergic la maci.