Este curios că omul a găsit de cuviință să trăiască. Mă gândeam, mai demult, cum ar reacționa un animal ce urmeaza a fi sacrificat, daca ar fi strafulgerat de conștiință. Ar intelege intr-o clipă că viața sa urmeză a fi curmată de niste Zei păgâni pentru un sens pe care nu îl poate descifra. Ar întelege că destinul îi este implacabil și că se află în imposibilitatea de a le comunica ceva Zeilor. O rugăminte, poate, un sentiment, o ultima dorință… Ar aprecia, insă, orice gest din partea Lor ca un răspuns mistic, fabulos la acele rugăminți pe care le-a indreptat spre ei. Aceasta ar deveni comunicarea cu fatalitatea : religia ! O formă de cultura păgână ce îi dă vitei cutezanța de a spera.

Nota : Periplu spre abator, 03.02.2004