Îmi plimbam mâna prin părul tău și te simțeam aproape de mine...Închideam ochii și îi deschideam speriat, dar tu erai tot acolo.
Adormeam, și în vis erai lângă mine. Ne plimbam pe alei neștiute, rupte din felicitările trimise de iubiți unul altuia, ne aciuam pe o bancă sub un chior felinar...
Ne țineam în brațe, copii născuți în timpuri neștiute, zburam ca două gânduri, spre ceruri sau undeva, departe, ne sărutam cu frică, să nu ne contopim ca două picături în ploaie...
O, da! Ce fericire aveam în suflet, ce lumină...
Cu ce-am rămas ? Aleile-s acolo, și banca, felinarul, dar eu mă plimb de mână cu nimicul...Și rătăcesc să te găsesc din nou...în somn, o clipă am închis doar ochii...și m-am trezit în altă lume...vreau să mă-ntorc, dar nu mai știu nici drumul, nici locul, nici aleea, pe care am umblat odat' alături...