Dupa o maxima a cardinalului de Retez, trebuie sa incercam sa ne croim planurile in asa fel incat chiar nereusita lor sa ne aduca vreun folos; si maxima aceasta este foarte buna.
In situatiile disperate, putem lua hotarari indraznete; dar numai in asemenea situatii. Oamenii de seama se lasa cateodata in voia soartei dintr-o tainica incredere in posibilitatile pe care le au de a mentine in momentele de grea cumpana sau de a iesi din ele incununati de glorie. Exemplele acestea sunt fara importanta pentru ceilalti oameni.
Este o greseala frecventa, cand intocmim un plan, ca ne gandim la lucruri fara sa ne gandim la noi. Prevedem greutatile legate de intreprinderea noastra; dar rareori pe cele care se vor ivi din firea noastra.
Daca totusi suntem nevoiti sa luam hotarari de importanta extrema, trebuie sa le imbratisam cu curaj, fara sa cerem sfatul la niste oameni de rand; caci acestia nu inteleg ca poate suferi de ajuns cineva in moderatie, care este situatia lor fireasca, pentru a voi sa se smulga din ea cu ajutorul unor intamplari atat de neinsemnate, nici ca poate dura cineva intre aceste extreme, care depasesc sfera opiniilor lor. Fereste-te de oamenii timizi. Dupa ce le vei smulge aprobarea prin surprindere, sau prin temeinicia argumentelor, ramasi singuri, firea lor ii va readuce la conceptiile lor si ti-i va aduce mai potrivnici.
Gandeste-te ca, in cursul vietii, sunt multe lucruri in care trebuie sa te incumeti cu orice risc, si multe altele la care trebuie sa te te uiti cu dispret: in toate acestea, bizuie-te pe judecata si pe puterile tale.
In nenorocire, nu astepta ajutor de la nici un prieten. Pune-ti toata increderea in curajul si in posibilitatile mintii tale. Faureste-ti, daca se poate, un destin care sa nu depinda de bunatatea prea nestatornica si prea rara a oamenilor. Daca vei merita onoruri, daca vei obliga lumea sa te pretuiasca si daca gloria te va urma toata viata, nu vei duce lipsa nici de prieteni credinciosi, nici de ocrotitori, nici de admiratori.
Asadar, fii tu insusi, daca vrei sa-i castigi pe straini. Un suflet curajos nu trebuie sa-si astepte soarta de la un hatar sau de la un capriciu al cuiva. Munca lui trebuie sa-i faca o soarta demna de el.