Linia imi vorbeste, imi canta o suava melodie in ritmuri frantuzesti...intr-o clipa se indoaie, se schimba ! Eu fug de ea, dar intalnesc o alta linie. Aceasta imi sopteste poezii la ureche, imi mangaie auzul...ca din senin se rupe, sare ! Alerg pe o scara rulanta, nu ajung nicaieri si sunt inconjurata de linii ce nu-mi dau pace si ma arunca in abisul nebuniei si in caderea mea liniile ma izbesc in fata, ma strapung...ma doboara...Dar intorcand capul vad cum vii in urma mea sa ma salvezi, m-ai luat langa tine si in bratele tale ma simt ca in bratele unui unghi ce ia forma corpului meu, iar noi...incet...vom forma un nou univers de cercuri...