Adio Efida

Eu sunt Dumnezeu! Am intrat în baie și m-am uitat în oglindă. Deci așa arată Dumnezeu! Știu că aceste cuvinte spuse într-un loc public mi-ar aduce o internare rapidă într-un loc unde, printre Napoleoni, Cezari și alți cuceritori ai lumii și întemeietorii de noi religii, pretențiile mele ar părea nu numai banale, ci s-ar pierde în anonimat. Sunt perfect conștient de asta și nu am de gând să spun nimănui, deși sunt convins că este adevărat. Briciul lui Occam ne spune că atunci când s-a înlăturat tot ce poate fi înlăturat, ceea ce rămâne este adevărul, oricât ar părea de imposibil. Și Efida a înlăturat rând pe rând toate celelalte ipoteze până m-a lăsat în fața adevărului gol-goluț. Eu sunt Creatorul acestei lumi! Privesc iar în oglindă: un tânăr cu o mutră inocentă căruia cu numai câteva minute înainte i s-a demonstrat fără nici o putință de tăgadă că el este Dumnezeu.
Dincolo, în dormitor, eliberată de orice griji, Efida doarme și sforăie ușurel.
Seara începuse destul de banal și nimic nu prevestea întorsătura pe care avea s-o ia lucrurile. Eu scriam un articol despre Michael Drosnin, ziaristul american care găsise un cod secret în Biblie. Acesta, corect descifrat, cuprindea toate evenimentele trecute și viitoare din istoria omenirii. Subiectul mi se părea atât de interesant încât, după ce am terminat articolul, captivat de posibilitatea ca acest lucru să fie adevărat, am descărcat de pe Internet programul și am încercat diferite combinații. Mi se părea fascinant ca o Entitate, Creatorul, să-și ascundă într-un mod atât de ingenios mesajele peste vremuri.
- Extraordinar!, exclamam eu din când în când.
- Ce este extraordinar? mă întrebă Efida privindu-mă curioasă din pat unde citea unul din numeroasele ei romane siropoase. I-am explicat în câteva cuvinte.
- Of, ce copil ești! se pisici Efida. Și acum o să stai toată noaptea ca să afli un adevăr atât de evident.
- Ce adevăr? , am întrebat eu nedumerit.
- Că tu ești Creatorul! mi-a trântit-o sec Efida.
- Þi-am spus să nu mai mănânci ciocolată seara! Îți tulbură mintea și te face să vorbești prostii! m-am întors eu îmbufnat spre calculator. În loc să se supere, am auzit-o cum chicotește veselă sub plapumă. După un timp m-a întrebat:
- Dacă te ajut să afli adevărul, așa cum îți place ție: logic, matematic și cartezian, ce îmi dai?
- Nu îți dau nimic pentru că aberațiile nu pot fi demonstrate.
- Bineee! spuse ea, alintându-se. Atunci ascultă aici o mică poveste. Să presupunem că undeva, în Univers, există o civilizație atât de avansată, încât membrii ei sunt simple cuante de energie. Entități incredibil de puternice și de slabe în același timp. În ciuda faptului că puteau obține tot ce își doreau, prin ființele lor de lumină nu trecea nici o tresărire de emoție. Nu simțeau nimic. Nici durere, nici plăcere. Nici mângâierea vântului pe față, nici buzele moi ale ființei iubite. Nimic din ceea ce ne face nouă viața atât de plăcută. Bineînțeles că se formau și acolo perechi. Energia Ying și Yang este peste tot activă în univers, numai că asocierile respective se făceau mai degrabă pe criterii raționale. Poate greșesc, dar afectivitatea nu poate exista în lipsa simțurilor… Ei bine, și într-una din zile, o astfel de Entitate, să-i zicem masculină, atotputernică, s-a hotărât să se joace puțin de-a Creatorul. A creat o lume, a populat-o cu oameni și animale și, văzând cât de bine o duc aceștia, s-a hotărât să se amestece printre ei și să-și piardă urma, nu înainte de a lăsa un mesaj criptat perechii lui. Ei, cum ți se pare? mă întrebă Efida.
Am ridicat din umeri:
- Cred că la Hollywood ai face carieră… Ca scenaristă, bineînțeles! Știi că acolo se poartă alte măsuri, am spus eu făcând referire la silueta ei mignonă și m-am ferit la timp de perna pe care o aruncase după mine.
S-a ridicat îmbufnată și a venit cu un pix și un caiet.
- Bine, Toma Necredinciosul, hai să-ți demonstrez, că altfel nu pricepi! Că tot ești tu preocupat de codul Biblie, ia gândește-te, dacă nu ar putea să existe un cod mai simplu, mai vechi și mai profund. Uite! Să luam numerele de la unu la nouă și să scriem pătratul lor.

12 = 1

22 = 4

32 = 9

42 = 16

52 = 25

62 = 36

72 = 49

82 = 64

92 = 81

- Și acum să luăm literele alfabetului și să le numerotăm, spuse Efida și scrise în
continuare pe caiet:

A = 1

B = 2

C = 3

D = 4

E = 5

F = 6

G = 7

H = 8

I = 9

Î = 10

J = 11

K = 12

L = 13

M = 14

N = 15

O = 16

P = 17

Q = 18

R = 19

S = 20

Ș = 21

T = 22

Þ = 23

U = 24

V = 25

W= 26

Y = 27

Z = 28

- Apoi luăm pătratele primelor patru numere: 12 = 1, 22 = 4, 32 = 9, 42=
16, deci: 1,4,9,16, și, conform codului alfabetic stabilit de noi, rezultă :

1 = A

4 = D

1 = I

16 = O,

adică „ADIO”.
Efida îmi zâmbi malițios.
- Să luăm acum și următoarele cinci pătrate: 52 = 25, 62 = 36, 72 = 49, 82= 64, 92 =
81, din care vom considera numai ultimele cifre, adică 5, 6, 9, 4, 1. Și va rezulta, conform aceluiași cod:

5 = E

6 = F

9 = I

4 = D

1 = A

adică „ Efida”.
Am privit-o interzis.
- Vrei să spui că…?
- Vreau să spun că, îmi răspunse ea, de foarte multă vreme mesajul ăsta există ascuns în cifre, dar nu s-a obosit nimeni să-l descifreze în afară de mine pentru că-mi era destinat. Când am văzut ce-ai făcut, am luat o înfățișare umană și am venit și eu după tine. Acum, du-te puțin în oglindă și te admiră, Creatorule, pe urmă vino în pat și arată-mi pentru ce am preferat noi înfățișarea umană în locul celei de rază de lumină.

Publicata in cartea Carte de magie - Editura Arania - Brasov 2001
si revista Respiro nr 5
http://revistarespiro.com/Issue5/proza_somesan.htm