Poate că acum e vesel. Poate că zboară mai sus decât a visat să ajungă, poate…
Pare sinistru dar parcă îl învăluie o aură de sarcasm!
Încearcă să te consolezi cu ideea că trupul vă este alături, iar sufletul este în voi, că vă privește și vă îndeamnă spre mai bine, acum când are această putere. Consolează-te cu gândul că totul are un motiv și un scop, că cineva apt să întrebe “De ce?” a dat și răspunsul. Iar dacă încerci să te încăpățânezi și să nu te desprinzi de colțul patului, gândește-te ce ar fi făcut el în locul tău, ce și-ar fi dorit pentru tine și ce ar fi oferit.

“Dacă e cineva trist gândindu-se la mine, atunci nu m-a cunoscut sau m-a uitat!”

Îți este rușine cu tine și cu lacrimile care ți-au umezit obrazul până acum. Figura crispată… și nu reușești să-ți mai simți pielea, mâna e grea și inima nu te mai ascultă. Plângi pentru trecut, pentru prezent și pentru un probabil viitor și te afunzi tot mai tare în pernă și îți dorești și mai mult să te trezești și să îți dai seama că nu este decât un coșmar și că adevărul este roz și că toți zburdă în grădina din jurul tău, în plin Soare al dimineții.
Tastezi mecanic 10 cifre și îți răspunde o voce prietenoasă. Îi dai vestea și simți înduioșarea.
Mâna te mângâie. Parfumul îți spune că ea este acolo, că nu te va părăsi, că ochii ei sunt sinceri, că buzele…alină! Și vocea caldă îți spune să ai grijă de tine, îți spune ce am încercat și eu să spun. Pe ea o asculți pentru că e ea aceea care te-a făcut atunci să râzi, care ți-a dat motive să privești totul cu îndoială, care…ea, mereu ea, poate cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat în ultimul an.

“Demonul cu chip de înger!”

Þi-e teamă, dar e singura care ți-a mai rămas într-o lume plină de dezamăgiri, singura pe care speri să nu o găsești agățată de lustra din sufragerie, cu scaunul împins stângaci, cu trupul atârnat în gol, spunând:
“Adio!”
Într-o lume necinstită, într-o lume cu legi nescrise, una singură spune că:
“Trenul te lasă mereu la ultima stație, indiferent cu ce clasă ai călătorit.”