poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-09-17 | |
În fiecare seară își scoatea pielea boțită din timpul zilei. Își lua ochelarii, se așeza pe scaun și o cosea alături de celelalte piei. Oamenii care îl vizitau îl rugau de multe ori sa le arate pieile. Se minunau și făceau tot felul de presupuneri.
Unii credeau că e o pînză de corabie. Alții ziceau că e un balon. Nu le răspundea niciodată, dădea din umeri și împingea balotul de piei sub pat, cu piciorul. Cînd a murit l-au îngropat și s-au întors să-npartă ce rămăsese de pe urma lui. Și-au găsit fiecare lucru acoperit cu piele legată frumos în patru colțuri. Așa că au tăiat ața ce ținea pielea de pe masa lui, descoperind-o. Apoi au descoperit un pahar, o sticlă, o pereche de ochelari, mînușile, dulapul, patul, camera, casa, nucul, grădina, orașul, lumea lui dezvelită.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate