În fiecare seară își scoatea pielea boțită din timpul zilei. Își lua ochelarii, se așeza pe scaun și o cosea alături de celelalte piei. Oamenii care îl vizitau îl rugau de multe ori sa le arate pieile. Se minunau și făceau tot felul de presupuneri.
Unii credeau că e o pînză de corabie. Alții ziceau că e un balon. Nu le răspundea niciodată, dădea din umeri și împingea balotul de piei sub pat, cu piciorul.

Cînd a murit l-au îngropat și s-au întors să-npartă ce rămăsese de pe urma lui. Și-au găsit fiecare lucru acoperit cu piele legată frumos în patru colțuri. Așa că au tăiat ața ce ținea pielea de pe masa lui, descoperind-o. Apoi au descoperit un pahar, o sticlă, o pereche de ochelari, mînușile, dulapul, patul, camera, casa, nucul, grădina, orașul, lumea lui dezvelită.