Atenție! Atenție! Atenție!
Acest text conține cuvinte de genul diavol, satana, lucifer, drac. Cei ce se pot simți lezați de asemenea cuvinte sunt rugați să nu citească acest text!


continuare...


-Nu am o dorință foarte mare, zise acesta.
-O... ba ai! Ba ai!...Vrei să îți răzbuni tatăl ucis și să îți recuperezi tronul Valahiei, pierdut de unchiul tău Vlad Þepeș Drăculea...
Vlad tăcu, și lăsă capul în jos deznădăjduit. Acesta era întradevăr visul său... visul ce nu se va împlini nicodată. Lucifer continuă:
-Dar nu poți face asta singur. Însă... eu te pot ajuta!
Vlad ridică curios o sprânceană:
-Cum? Cum ai putea face tu așa ceva?
-Cum?! Dar puterea mea este uriașă. Sunt cel mai mare demon al Iadului! Ai uitat? Te voi instala pe tron, și te voi ajuta să îți răzbuni tatăl și familia, dacă îmi dai ceva în schimb!
-Ce anume vre? Eu nu prea am bani sau aur. Nu văd cum aș putea plăti asemenea servicii...
-Aur? întrebă Lucifer parcă consternat. Apoi ridică palma în aer, și în mână îi apăru ca din senin o grămăjoară de galbeni. Îți dau cât vrei. Doar e metalul făcut de mine. Dar tu ai... de fapt... vei avea ceva mult mai prețios!
Vlad se uită la el întrebător, neînțelegând ce ar putea avea el așa de prețios. Prințul Întunericului continuă:
-Îmi vei da primul tău copil!
-Nu am copii. Sunt neînsurat.
-Încă! Dar te vei însura, și vei avea și copii. Primul să mi-l dai mie!
-Și tu îmi dai tronul Valahiei?
-Da!
-Și cu sufletul meu cum rămâne?
-Asta e treaba ta și a lui Dumnezeu. Sufletul nu ți-l iau căci vei plăti cu sufletul fiului tău.
-Dar ce vei face cu el?
-Fiul tău, va fi mâna mea dreaptă. Mai mult... va fi fiul meu! Și moștenitorul meu. Forța lui va fi mai mare decât ar fi putut visa un muritor!... Și va fi nemuritor! Încheiem pactul?
Vlad se gândi puțin, apoi zise hotărât:
-Da! Încheiem acest pact spre binele Valahiei!
-Și-al tău!... zise Lucifer zâmbind emigmatic. Și-al tău!...
Apoi cei doi își strânseră bărbătește mâna, numai că Vlad simți o durere îngrozitoare în palmă. Când își trase mâna, un chip de diavol îi zâmbi din palmă, ca și cum ar fi fost făcut cu un fier înroșit în foc.
-Asta ca să nu uiți, Prințe, făcu demonul. Acum trebuie să plec.
Și zicând aceasta, se ridică grăbit din fotoliul său și intră în cazan dispărând în bulbucii de apă clocotită. Dar ieși imediat cu capul afară:
-Era să uit: rămâne secretul nostru, altfel vei muri!
Vlad încuvință dând din cap.

Cei doi călugări, erau iarăși pe străzile întunecate ale orașului în ploaie. Mulțimea dispăruse, după ce petrecuse nebunește. Dacă înainte cei doi tineri români, mergeau atenți la tot pasul pe străzile întunecate ale Veneție și asta de frica vreo unui asasin trimis de dușmanii familiei lor, acum, zburdau parcă, iar străzile întunecate și sinistre, erau parcă raiul pe pământ în comparație cu casa vrăjitoarei.
Apoi când se îndepărtară destul de Poarta Iadului din casa babei, cei doi își mai domoliră pasul. Acum mergeau încet, tăcuți și abătuți, iar această tăcere era aproape dușmănoasă. Până la urmă, Manole sparse gheața:
-Vlad, nu ai să îmi zici nimic?
-Ce anume? întrebă acesta deabea auzit.
-Ce anume? îl îngână Manole. Ce ai discutat cu acel diavol?
-Nimicuri...
-Ascultă Vlad! Sunt cel mai bun prieten al tău, și te-aș urma oriunde, până în fundul Iadului de ar trebui... de fapt de asta nu mai sunt așa sigur... nu cred că aș mai vrea să îl văd pe acel diavol albastru... dar, mă rog... vreau să zic că în seara asta, era cât pe ce să fiu fiert și mâncat de o vrăjitoare bătrână urâtă și nebună, și de amantul ei schelet, la o cină romantică, sub lumina unor lumânări din seu de om... Și nu știu pentru ce!... Pentru ce am pătimit atât? Și nu îmi spune mie că acel drac, a venit pentru a discuta cu tine teme din filozofia greacă. Deci... Ești dator cu o explicație! Pentru ce am pătimit atât?
-Pentru Valahia, Manole! Pentru țara noastră!
-Las-o dra... Doamne iartă-mă că iară vine diavolu ăla. Altădată mă încânta un asemenea răspuns, dar nu și acum. Și asta pentru că am impresia că ai făcut ceva foarte grav. Ai făcut cumva vre-o înțelegere cu dracul acela? Trebuie să îmi spui!
-Nu pot să își spun nimic... decât că da!... am făcut un pact cu Lucifer, spre binele Valahiei.
-Lucifer?! se sperie Manole, care știa ceva mai multă religie. Doamne trăsni-la-r! Știam eu că e el. Tronul ți l-a promis, nu-i așa? Și ce i-ai proimis în schimb? insistă Manole din ce în ce mai îngrozit.
-Pe pri... nu pot să îți spun. Am jurat! și dacă îmi calc jurământul voi muri. Pune mâna!
Vlad îi întinse în întuneric mâna lui Manole. Acesta atinse semnul lăsat de Lucifer și tresări. Pentru câteva secunde, i se păru că se văzu pe el mort, sfârtecat într-o biserică și plin de sânge. Își trase repede mâna înapoi, fără să mai zică nimic. Dar știa, insinctul îi spunea că pactul prietenului său, îl va costa pe el viața, și asta cât de curând.
-Ai încredere în mine, zise Vlad fără convingere, după o pauză apăsătoare. Am făcut ceea ce am făcut și știu că am făcut bine! De acum am pornit pe un drum fără întoarcere. Dumnezeu să ne ajute!
-Să ne ajute! răspunse Manole. Și să te ierte pentru păcatul tău din această noapte!


va urma...

P.S. solicit sprijin pentru publicare roman s.f.