poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-03-06 | |
CÃSUÞA DIN STEJAR
L-a luat șovăielnic de mână, privindu-l cu coada ochiului. Era roșu de furie, dar cu toate acestea nu avea curajul să-l privească în ochi, pe cel ce-și spunea tată. Aștepta momentul să-i poată da peste nas, cu ceva ce l-ar fi deranjat și mai tare, cu toate că știa foarte bine, l-ar fi dezamăgit foarte tare. Acum vroia să vadă surpriza făcută de tatăl lui, dar faptul că el nu-l asculta atunci când avea nevoie și timpul prtrecut cu el era atât de scurt, îl făcea mult mai ranchiunos. Era atât de convins că surpriza făcută de tatăl lui, nu-i v-a fi pe plac, dar totuși pășea alături de el. Mica poeniță din spatele casei, se deschise în fața lui, dar nu-i atrăgea nimic atenția. Îl strânse de mână puternic pe tatăl lui, cu toate că nu se rezuma decât la două degete, asta în semn că-l aduse degeaba, fără să-i arate nimic intersant. Tatăl păstra încă distanța impusă de băiețel, fără a spune nimic, ceea ce creștea și mai mult suspansul. La terminarea gazonului, băiețelul se opri brusc și-i spuse. “Auzi mă, după ce mi-ai călcat gazonul, pe care l-am tuns singur, cu mâinile mele, acum unde mai vrei să mă duci? ce, n-am văzut pădure? Să ne întoarcem înapoi!” Era rândul tatălui să-l țină strâns de mânuța fragilă, dar puternică. Nici de data aceasta nu spuse nimic, mergea în continuare cu capul în pământ, pe cărarea bătătorită a pădurii. Băiatul nervos, încercă să facă o schemă pentru a scăpa, dar deodată pași bărbatului de lângă el, se opriră. Se aștepta de acum, să fie certat pentru comportamentul lui sălbatic și se uită către tatăl lui, cerându-i iertare din priviri. Acesta îl mângâie zâmbind și-și îndreptă tăcut, privirea către stejarul bătrân din fața lor. Acelaș lucru făcu și băiețelul neastâmpărat, care acum era liber de mâna tatălui său, dar stătea pe loc, cu gura căscată. “O căsuță în stejarul acesta! Mi-am dorit de când ne-am mutat aici! Tati, te iubesc atât de mult!” Dragoș NONCIU
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate