poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3235 .



Sclipiri ftizice (parte II)
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Adia ]

2002-08-01  |     | 



Ideea de temnita ce I-o impunea boala o ingrozea. Nu-I mai era draga camera. Uitase cat ii adorase aerul de vechi si mirosul de carti certate de timp, iar povestile ei nu erau decat cutite ce se rasuceau intr-o rana necicatrizabila. Isi amintea de-un zambet cald si de-o atingere rupta din suflet si totul se innegre inaintea ochilor. Unde disparusera toate? Unde ii plecasera zorile visului?
Delirul ii impunea inaintea ochilor doar cercuri si limite. Regasea cate o forma perfecta, dar strict profana in fiecare lucru al camerei si se intreba cu o curiozitate copilareasca:
“De ce ne-am limitat noi?”
Se simtea atat de finita si ftizia o presa atat de tare din toate partile incat ar fi urlat ore in sir numai sa nu isi mai auda gandurile acele inutile, insa de fiecare data cand incerca sa tipe o ineca tuse si sangele ei inveninat ii colcaia in gat inundandu-I corzile vocale intr-o durere atat de ascutita ca o aruncau intr-o inconstienta plina de cosmaruri.
Stia ca nu mai are mult de trait, ca ar putea sa socoteasca timpul clipa cu clipa pana la final. Un final pe care nu-l va plange nimeni. Doar mama incerca sa ii zambeasca dintr-o rama. Dar ce folos?! Se prapadise si ea.
Incepu sa tremure caci era intr-adevar iarna, iar focul sobei nu era decat o amintire nesemnificativa. O multumea totusi gandul ca parasea materialul intr-un anotimp al puritatii. Degeaba se ghemuia si-si strangea genunchii la piept – frigul nu vroia sa o paraseasca. Lumanarea mai facu si ea cateva sfortari sa stea aprinsa si isi dadu si ea ultima raza ca omagiu luminii. Camera era acum stapanita de o liniste si un intuneric primordial, ce prevesteau nu o nastere, nu o noua geneza, ci, din contra, o stingere, un apus al stelei ce veghea cararile fetei, mai direct zis: o moarte.

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!