poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Blid de ciolane ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-02-23 | |
Stau, aștept în tăcere, sunt într-o stație de metrou, alerg dar nu știu încotro mă îndrept. Iată că vine "monstrul": i s-a servit prada, înghite o cantitate uriașă de suflete nevinovate și se indreaptă spre o nouă destinație necunoscută în căutare de sânge. Pășesc înăuntrul său și parcă pătrund într-o nouă lume.
Zăresc o ființă ce stă pe un scaun. E tânără. Poartă pantofi albi. I se vede trupul zvelt și suplu, albeața pielii, părul negru. E în șorț alb. În jurul taliei ,o eșarfă din mătase neagră, legată neglijent. În păr, o bentiță de un albastru închis. Pare atât de fragilă. Mă așez lângă ea. Aceasta deschide ochii de un albastru indigo și mă pătrunde cu privirea până în adâncul sufletului. "Ce cauți în lumea noastră?".............................. Dar cine a vorbit? Ființa de lângă mine nu și-a mișcat buzele crăpate de vânt. "Nu mă auzi? Sunt chiar lângă tine. "Era o voce plină de amărăciune". Atunci am realizat: putem comunica numai prin puterea gândului. "Și tu ai fost atrasă de cântec?" Da. Am auzit un cântec care m-a atras în adâncuri, însă de atunci nu-mi amintesc unde merg. Deodată am observat că nu eram singure. Un bărbat străin apare din umbră. Ca și ea, este tânăr și tot îmbrăcat în alb. Este un bărbat elegant, înalt și subțire. "Toți am pățit la fel. A fost chemarea destinului." spuse acesta. "Am fost selectați spre a pătrunde în această lume, continuă ea. Aici timpul stă pe loc. Suntem prinși în capcana timpului, căci de când am intrat deloc nu ne-am schimbat. În ochii săi albaștri se citea tristețea și un dor nestăpânit ,iar lacrimile începură a i se prelinge pe obrajii parcă abia fulguiți. Și de atunci tot caut... merg... merg... alerg... nu știu cât timp a trecut, dar încă nu am renunțat la găsirea unei ieșiri din acest infern. Tocmai când mă simțeam secată de forțe am zărit-o... în fața mea apăru o ușă. Cuprinsă de o dorință arzătoare pun mana pe mânerul ușii... deodată mă cuprinde un val de căldură. Era o mână ce-mi străpungea umărul stâng. Mă trezesc parcă dintr-un somn adânc de secole... în stânga mea, pe scaun stă o fată tânără, îmbrăcată într-un șorț alb, în jurul taliei, o eșarfă de mătase neagră, cu ochii albaștri indigo si părul negru........... ațipisem, așteptând........... "monstrul".
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate