Cartea-i mică, dar furnică…
Autor: Sorin Olariu
Coperta: Ștefan Popa POPA`S
Tehnoredactare computerizată: Sorin Olariu
Editura: Marineasa, Timișoara

Sorin Olariu este un epigramist mai aproape de tinerețe ca vârstă, biologică și de creație, privind însă realitatea înconjurătoare cu o maturitate și un simț al poantei ce devin stil. El se pregătește, astfel, să intre în zodia clasicității, dacă nu cumva se și află acolo. ( George Corbu, Președintele Uniunii Epigramiștilor din România)


Sorin Olariu este autorul a mai multe plachete de catrene:

- Buzunarul cu epigrame
- Vine trenul cu catrenul
- Ciorăpelul cu catrene
- Circ fără bani
- Epigrame
- Urzici pentru mari și mici


Poet și epigramist își adună alte 200 de piese într-o cărticică numită Cartea-i mică, dar furnică… abordează, fără nici un fel de complexe diverse probleme, de la politică, unde nu sunt cruțați liderii politici din întreaga lume, până la … persoane mai mult sau mai puțin importante din viața socială. Spicuind din carte voi aduce aici câteva exemple:

Apropo de-acel… oral,
Chiar acum am constatat:
` Geaba ai Birou Oval
Când ți-e capul cam ... pătrat
(Lui Bil Clinton după episodul Monica Lewinski)


Þi se spune bunicuța,
Nu de vârstnic ce ne ești,
Ci fiindcă, uța-uța,
Ne adormi, spunând povești!
( Lui Ion Iliescu, zis Bunicuța)


Din rândul catrenelor nu lipsesc cele cu tematică literară:


Trăgându-și numele din soare,
Poetul care azi e lipsă,
Prin moartea lui fulgerătoare
Lăsă confrații în eclipsă.
(Lui Marin Sorescu)


Þi-o spun fără să fac tapaj
Că V.I.P.-urile românești
Vor mai pricepe-al tău mesaj
Pe la calendele grecești
( Lui Caragiale ( grec la origine)


Sorin Olariu, prins între elanurile lui de poet și în dragostea pentru poezie se apleacă asupra unor teme care ar părea fi banale pentru unii… și totuși el descoperă imagini proaspete, un motiv îl putem avea aici:


Curând, ca de sfârșit de an,
Voi lua fireasca mea măsură:
Îmi bag și soacra la borcan
Că-i cea mai bună murătură
( Vine toamna)


Cu buricul gol pe stradă
Nu băgați străinii-n boală,
Că îi faceți să ne creadă
Un popor cu burta goală!
( Duduilor cu bluze scurte)


Într-un ton dulce –amărui, găsește în epigramă soluții pentru toate situațiile, chiar și pentru cele din viața personală a unora:


Ca s-o cuceresti de-ndată
Și să-i sari la noapte gardul,
Nu-i da inima la fată,
Dăruiește-i sincer…cardul!
(Sfat unui amorez)


Sorin Olariu, e poetul actual care se întâlnește cel mai bine cu timpul său, el smulge lucrurilor ceea ce ele știu despre oameni și evenimente, toate sunt ținte palpabile ancorându-l printre cei mai buni epigramiști:


Stau așa, privind pierdut
La duduia asta, brună...
Doamne, pentru un sărut,
Ce i-aș mai cânta în...strună!
(Unei frumoase violoniste)


E un doctor cunoscut
( Þin s-o spun, fără de preget)
Drept un fel de institut
De sondaje… cu un deget.
( Unui ginecolog)








- Epigrame -
Autor: Sorin Olariu
Coperta: Cristi Vecerdea - CRIV
Tehnoredactare computerizată: Sorin Olariu
Editura: Marineasa, Timișoara


Sorin Olariu devine pe zi ce trece, dacă nu cumva a și devenit, un nume inevitabil în rândul literaților din Banat și nu numai. Epigrama contemporană românească i-a receptat și i-a omologat mesajul original, iar Uniunea Epigramiștilor din România, al cărui membru este, se mândrește cu asemenea creatori aparținând noi generații de spadasini, ce-și propun să continue și să îmbogățească genul, înscriindu-se într-o tradiție dintre cele mai strălucite și feritle. ( George Corbu, Președintele Uniunii Epigramiștilor din România)


Cartea - Epigrame - are în componența sa patru secțiuni după cum urmează:


- De la mama lor
- De la mama noastră
- De la moașă-sa pe gheață
- Definiții


Prima pagină a cărții este dedicată celor de acasa:


Prieteni dragi, băgați de seamă:
Deși vă scriu din altă țară,
Încerc s-arăt că-n epigramă
Eu n-am rămas pe dinafară.
( Cititorilor mei din România)


Am să vă spun acum cinsit
De ce din țară-am emigrat:
N-aveam o sursă de venit
Și-am prins o sursă de plecat.
( Adevăratul motiv)


Omul și poetul Sorin Olariu este fermecator atăt… cât și în epigramă, benefiază și de daruri naturale pe care le valorifică din plin:


Demult pe vremuri, într-o seară,
Pe când eram eu june-prim,
Pe o vecină bălăioară
Am prins-o-n pat cu Frații Grimm
( Colac peste pupăză)


În prima bancă m-am mutat
Și mă strofoc la cerebel:
-Cum pot să-i dau măcar odat`
Triunghiul negru, isoscel?
( Unei tinere profe de matematică)


Ca orice scriitor, își are publicul sau, pe care sunt sigur ca nu-l va trăda, ca să nu fie trădat, pentru că și reciproca este valabilă. Scriitorul se naște pentru cititori care, chiar dacă nu-l receptează de la început, după ce vor fi luat cunoștință de existența lui, îl vor urmări cu dragoste și consecvență, stimulându-l și cerându-i, ca unui actor, să se afle cât mai mult timp pe scenă, pentru a se împărtăși din noile lui strădanii, așa cum se întâmplă cu autorul nostru, confratele Sorin Olariu, aflat în plenitudinea forțelor sale, cu o vitalitate remarcabilă și o bună dispoziție contagioasă, care, iată, ne dăruiește încă o carte (numărul lor nu mai contează de vreme ce a depașit cifra 10), la fel de spumoasă ca și cele ce o preced.



**** În vara anului 2006 au trecut oceanul două cărți cu destinația Iași, semnate Sorin Olariu, aceste cărți sunt acum în fața mea, am încercat o prezentare succintă, nu întâmplător, ci să-i întorc surpriza pe care mi-a făcut-o autorul. M-am tot întrebat de ce mi s-a întâmplat acest lucru, de ce am fost aleasă tocmai eu? Răspunsul poate fi doar unul: îi place să surprindă prin felul lui de a fi, oamenii.