-Pfoai!
Creionul se învârti amenințător deasupra capului bietului copil căruia îi dădeau lacrimile de râsul stăpânit.

-Ce scuză tâmpită mai ai azi Prâslea?

-Azi nu am nici o scuză. Luă în mână plin de mândrie foaia de hârtie cu litere scrijelite cu creion, tuși puțin ca să semnalizeze o schimbare și începu așa:

Ce poate conține un borcan,

Sunt multe probleme de bun simț înainte de a putea începe. Avându-le în vedere aș putea scrie un roman și astfel să vă plictisesc pentru că preferați soluțiile tip fast-food. Chestiunea asta e prea complicată să se rezolve pe o pagină de compunere normală.

Introducere: problemele

Problema nr0. cine pune în borcan ceea ce va fi acolo;
Problema nr1. dacă borcanul va putea sta numai la loc întunecat și răcoros;
Problema nr2. mărimea lui;
Problema nr3. dacă îi trebuie sau nu capac;
Problema nr4. dacă materialul este perisabil sau nu;
Problema nr5. dacă materialul este transparent sau nu;
Problema nr6. când poate fi deschis pentru prima dată;
Problema nr7. de către cine se deschide;

Cuprinsul:

Prâslea începu să scotocească prin ghiozdan. Scoase pe rând mai multe borcănele de forme și mărimi diferite și le aranjă pe catedră.

În cel mai mic borcănel era un fluture albastru. Era din sită cu o ușiță simplă din sârmă de bobinat. De corpul fluturelui era atârnată o ață cu o pietricică la capăt.

În alt borcănel erau niște ochelari cu ramă de plastic, cu o lentilă spartă, și câteva foi îngălbenite dintr-o carte de anticariat. Era din sticlă albastră, foarte frumoasă cu capac galben tot din sticlă.

În sfârșit în ultimul borcan, cel mai frumos dintre toate pentru că avea mici bijuterii pe el, era un sticlete. O pasăre de iarnă ce fusese prinsă cu o zi înainte.

Copilul privi cu tristețe la bucuria colegilor lui.

Încheiere: totul se va termina în maxim o săptămână. Asta e psihologia sticleților.