Suflete cioplite, atent scobite

Se luptă să ajungă în locuri

Nescrise,

Mărginite

Atinse de zăpadă moale,

Se sfărâmă în vise



Mă spintec în două

Număr vertebră cu vertebră

Îmi alunecă visele de sub picioare

Mă trezesc când aproape e lumina

Totul e confuz, uniform

Ceasul e mult prea târziu



Năluci și comori ascunse

Toate sunt presărate în viziunea mea fragilă

Uneori o țin ascunsă

E mult prea prețioasă, nu mă pot pronunța



Aerul devine tot mai rece

Glasul îmi e râncezit

Am închis ușa, e mult prea grea

De ea atârnă diminețile mele



De când lumea se socotește a uita?

A verifica încrederea în resturile cuvintelor

În colțuri se adună sinceritatea



Sunt în drum spre lucru

E o cursă continuă spre a ajunge într-un loc promis

Mă văd din două planuri opuse

Mă înghit

Mă accept



Prind răsăritul cu zeci de oameni, toți adormiți

Vor să ajungă într-un loc promis

Programați pentru succes

Pielea îmi e uscată



Oboseala mi se răsfrânge în corp

Întâlnesc ochi triști, caută sensul

Corpuri pline de speranță coboară

Următoarea stație e a fericirii



Nu totul e complicat, greu și apatic

Lucrurile se schimbă, se întâmplă

Asta îmi zic, cu speranță și dor