poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-01-22 | | în noaptea celei de-a patra zile am început să pictez, îmi sunau în minte acordurile unor melodii imaginare, fețe albe și trupuri cu inimi neînfricate dansau pe tapițeria pe care ochii mei, de-o culoare nefirească, plănuiau o nouă evadare. în noaptea celei de-a patra zile, cuprinsă de flăcări, mîna a început să picteze. Păream un bătrîn schilod învăluit de-o pasiune atît de pătimașă, și-atît de profundă, încît singura energie ce mă ținea în viață părea să-și fi găsit expresia în culori. Am pictat iubirea care mînca pîinea din coaste de femeie și cînd venea spre inima mea, însetată și urlînd tăcerea, începeam să plîng. știi, cînd am început să plîng prima oară am rămas fără tată... El se juca de-a Dumnezeu și mirosea a bătrîn, își purta mirosul atîrnînd de mîini, de haine, de parcă îi era frică să nu-și piardă amprenta fară nume, fără durere, fără fericire, fără nimic, așa cum m-a lăsat pe mine - albă, goală și imaculată. Apoi mă umpleam iar de culori, mă umpleam de mame care-mi cîntau cu glasuri calde cîntece de leagăn, ca să adorm; mă umpleam de mîngîieri în care juram că nu o să mă pot scufunda niciodată, dar erau prea calde, prea ispititoare, iar cînd credeam că pier inecată, îmi aduceam aminte de casă, de rîsete de copii și mirosul de măr copt... apoi mă ridicau iubiții rotindu-se cu mine la pieptul lor, lăsîndu-mă să trec prin inima lor țipînd cuvintele mele, imagini iubite gonind în sunete, ritmuri, culori și senzații. Mă uitam fericită în călătoria visului, îmbrățisînd plină de îndrăzneală împlinirea... Mi se pare simplu să culeg de pe trupurile voastre iubirea... o aveți acolo, chiar dacă nu știți sau nu recunoașteți, fiecare o are pe chipuri și-n povești, fiecare o poartă în palme, pe haine și-n cuvinte... Iubirea există… n-o îngropați de vie și nu vă spălați de ea… * priviți tabloul meu mă simt trăind undeva pe aici mă doare mîna care a pictat iubirea mă dor ochii mă dor cuvintele mă ridică împlinirea și după atîta vreme, chipuri și povești am adormit cu ochii deschiși, sperînd "Poate voi reuși să văd vreodată"
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate