Pe planeta Dogana s-au întâlnit la o conferință de presă următoarele obiecte de pus pe cap: Căciula Boni, Broboada Noni, Fesul Soni, Pălăria Coni, Baticul Roni, Feregeaua Jeni și bentița Nini. Toate au încercat să-și spună punctul de vedere la această conferință, fiind foarte mândre că sunt niște obiecte folositoare pentru cap. Prima care luă cuvântul este Căciula Boni care le anunță:
-Eu am apărut de mult, în vechime, ce să zic? Nici nu pot să vă insult, am rămas acum cu-n tic. Eu țin de cald la orice cap, fie rege, prinț sau președinte. De invidie nicicând nu crap, la mine să luați aminte: Părăsiți capul cel sec, vă imprimă doar prostie. Eu, de aici dacă am să plec, o să fie doar babilonie. Nu pot să stau, chiar așa, în rând doar cu o bentiță. Eu aici sunt precum pașa, sunt întradevăr de viță. Să vă înclinați cu toate când apar eu la conferință, să nu mai fiți amploiate, în suflet să aveți credință.
Broboada Noni o contrazice astfel:
-Eu mi-s broboadă de soi, am căldură și chiar zel. Pot înfrunta multe ploi, pe lumea asta am un țel: Să înfrunt și frigul mare, pentru că am stofă aparte. Sunt obiectul cel mai tare pentru toate gurile astea sparte. Pot sta ușor într-un cui, dar și pe un fotoliu mic. O broboadă-n cap de o pui, ține cald, nu e batic. La conferința asta trăznită puteam fi șefă din start. Acum de asta-s opărită, cu voi nici un sfat nu împart.Fesul Soni, veni și el cu niște idei:
-La o căciulă și o broboadă, ce pot eu ca să mai zic?
Cu voi nu pot sta la sfadă, sunt un fes și sunt prea mic. La urechi le dau binețe, le întreb dacă mă vor. voi, nu aveți deloc finețe, eu pot fi mereu călător. Pot merge așa ușor, în zone calde și reci. Pe lume nu-s vânător, sunt iubit când mergi la meci. Nu mă înfoi și nu mă laud, am un caracter ales. De voi nici nu vreau să aud, sunt și am rămas un fes.
Pălăria Coni,venită cu aere de vedetă le spuse:
-Dacă zici: Uite! O pălărie, e numai respect și bine. Asta pe mine mă îmbie, să am purtări din cele fine. De paie. stofă sau fetru, e modernă și are șic. O purta și Sfântul Petru, în rai când era mai mic. De la țăran la un lord, eu sunt bine acceptată. Cu voi eu nu sunt de acord, că lumea de azi e speriată: De cald, de frig și de ploaie, Nu știe ce să pună pe cap? Atâtea griji , zău, ne îndoaie, și o ia minte la trap. Baticul Roni fără să aibe emoții, spuse:
-Eu, sunt singur de aici care pot fi la gât pus. Am se pare mult lipici, și cu pluta nu sunt dus. Mă poartă chiar și regina, sunt se pare acum favorit. Cine poartă oare vina? Sunt uneori amețit de gloria asta efemeră, când la cap și când la gât. O să apucăm și altă eră, când va dispare tot ce este urât.
Feregeaua Jeni sări și ea cu gura:
-În deșert și-n zone aride, lumea mă poartă cu drag. Chiar de este o zi toridă, noi îi trecem al ei prag. Culoarea mea este albă ca la o mireasă aleasă. Nu fac nimica-n grabă, de oameni mie îmi pasă. Este semnul de credință când sunt pe capul unora. Mă stimează orice ființă, atât soacra cât și nora. Bentița Nini, supărată le spuse la final:
-Am venit acum-n grabă, că nu am fost anunțată. Asta nu-i o bună treabă, lumea este așa de stricată. Eu sunt mică fără importanță, pot fi pusă drept fason. Pe lumea nu e instanță, să vă care-n cap câte un baston. Importante sau deloc, vă făliți că sunteți vedete. Când cădeți veți face;POOOC, puteți fi puse urgent la perete.