Te-am întâlnit la un colț de stradă: te schimbasei foarte mult, doar ochii, mai precis în ochii tai mai puteam regăsi pitita într-un colț fărâma aceea de mister ce mă purta pe un tărâm nedescris de nimeni până acum.
Era la fel de vie și încerca să-mi pătrundă în suflet asemeni unui vierme carnivor pe care il simțeam cum își clădește culcușul rontaind ușor bucăți din neuroni, hranindu-se cu cheaguri de sânge. Si durerea asta îmi provoaca, culmea ironiei, plăcere, mă facea să mă substitui unui fulg, sa planez in zbor de flutur cu aripile frânte:sa urc, sa urc și când mi se pare că ating absolutul sa cad în gol la un singur gest al tău, la o simplă
clipire.
Da, acum îmi amintesc: senzația e aceeași, sunt un simplu firicel de praf purtat de vârtejul dorințelor tale, mă înalți, mă cobori, mă arunci într-un vals al nebuniei, continuu, neregulat, brutal, mereu convis de maretia ta, de puterea pe care o posezi...
Stiu, trebuia sa ne intalnim, au trecut cincisprezece ani de-atunci. Parca te aud si acum.
Putea fi o seara obisnuita, asta daca nu ma avintam in jungla de afara, acolo unde ceata isi crease propriul taram, fara viata sau culoare, doar din forme si umbre, un amalgam straniu de puncte si linii drepte sau frante, cercuri, patrate sau trapeze.De altfel o lume culeasa din manualele de geometrie de clasa a sasea.
"-Fetito, iti propun un joc: eu ma ascund si tu trebuie sa ma gasesti. Iti dau trei indicii: voi fi la limita dintre credinta si necredinta, adevar si minciuna, dragoste si ura. Dar seara asta are ceva magic in ea si daca te prinzi in legamant ceva se poate schimba."
"-Ma prind... cum sa nu... seara asta va fi a mea... am rostind zambind." Cunosteam jocurile lui N., stiam ca data asta il voi invinge si atunci imi voi primi rasplata: un sarut... Avem trei ore sa il caut in oceanul acela de ceata. Desigur, trebuia sa fie o forma, sau poate o umbra. Trebuia ca mai intai sa-i dezleg ghicitoarea.