Copiii mergeau încolonați împreuna cu reeducatoarea lor pe străzile pustii, uitându-se curioși și puțin speriați în jurul lor. Nimic din ceea ce vedeau nu le era familiar. În stânga și în dreapta drumului se înșirau construcții ciudate, masive, greoaie, alcătuite din materiale necunoscute, cu niște găuri pătrate sau dreptunghiulare, părând a aparține unei alte lumi.
-Copii, spuse reeducatoarea, acestea sunt casele în care au trăit strămoșii noștrii. Nu se aseamănă în nici o privință cu locuințele noastre comfortabile, dar sunt foarte interesante, mai ales în interior.
-Cam ciudați strămoșii ăștia ai noștrii, spuse cu voce slabă, mai mult pentru sine, Vasilică, un băiat mărunțel ce stătea cuminte în coloană.
-Da, și mie mi se pare la fel, spuse prietenul său Marcel, care îl auzise. Cred că erau niște oameni tare fioroși și răi.
-Mi-e puțin frică, spuse Vasilică uitându-se precaut înapoi. Dac-aș avea pilula la mine chiar acum, nu mi-ar mai fi teamă de nimic.
Între timp grupul de copii ajunsese în fața unei clădiri ce se deosebea de celelalte printr-o arhitectură deosebita, mai îngrjită, prin mărime și printr-un semn distinct ce se găsea în vârful cupolei sale: doua bare de metal așezate perpendicular și simetric una peste cealaltă.
-Copii, astăzi vom vizita clădirea pe care o avem în față, care se numește Muzeul Minciunii si căreia, în trecut oamenii îi spuneau biserică. Este singura clădire de acest gen care s-a mai păstrat de la Marea Trezire până astăzi.
-Biserică !!! exclamară copiii în cor, ce cuvânt mai e și ăsta? Nu l-am mai auzit până acum!
-Da copii, se numea biserică și era un loc în care oamenii se adunau pentru a se ruga la Dumnezeu.
-Cine-o mai fi și Dumnezeu, se întrebă Vasilică cu voce joasă; oricum nu mi se pare prea simpatic după nume, oare vorbea și el limba unică?
-Era cumva un aparat care îți citește gândurile și îți îndeplinește toate dorințele, ca acela pe care trebuie să-l avem fiecare acasă? întrebă Gigel.
-Ceva asemănător, spuse doamna reeducatoare, numai că mult mai rudimentar pentru că oamenii nu ajunseseră încă la perfecțiune și a fost nevoie să desființeze această invenție pe care, de fapt, ei o credeau creatorul lor atotputernic, i se închinau și o adorau.
-Atunci de ce ni se spune la școala că noi suntem cei atotputernici, că putem face orice, oricând? întrebă Florinel, un băiețel candid , bine dezvoltat.
-Pentru că e adevărat ceea ce vi se spune la școală. Dumnezeu este doar o mică invenție de-a vechilor oamenilor despre care ei credeau că-i ajută să treacă de perioadele dificile. Oamenii considerau că El le spune ce, cum și când trebuie să facă, ce este bine și ce este rău. Dar…
-Doamna reeducatoare, am găsit o bucată de metal foarte ciudată…, are niște semne pe ea și o figură ce pare a fi de monstru, dar are și ceva de om, deși…, parcă are gura mult mai mică decât a unui om, iar ochii sunt mai mari…
-Vasilică știi că nu e frumos să mă întrerupi, acum arată-mi ce ai găsit. Da, e ceva interesant, e o monedă foarte veche, ce a aparținut vechilor oameni. Veniți mai aproape copii să o vedeți.
-Dar ce înseamnă o moneda doamna reeducatoare? întrebă Gigel cuprins de un sentiment neîncercat pana atunci.
-Este …îîî, …este un ban. Banii erau un fel de unitate de schimb care le procura vechilor oameni ceea ce ne procură astăzi aparatul care îți citește gândurile și îți îndeplinește toate dorințele. Pentru bani, ei trebuiau să muncească, în timp ce noi trebuie sa luăm pilula înainte de a avea dorințe de îndeplinit de către aparatul care îți citește gândurile și îți îndeplinește toate dorințele. Pilula ne ajută sa ne dorim ceea ce este mai bine pentru noi. Vechii oameni nu aveau pilula, de aceea făceau în fiecare moment alegeri greșite.
-O să păstrez această monedă până la alegerea de dupa pilula de seara, când vom lua cea mai buna decizie posibilă în privința ei. Bravo Vasilică! Meriți o idee în plus pentru o extra-dorință.
-Acum să ne întoarcem la vechea discuție…
-Deci și Dumnezeu și banii făceau același lucru pe care îl face aparatul care îți citește gândurile și îți îndeplinește toate dorințele? întrebă Vasilică, cu voce tare de astă dată.
-Aproximativ, numai că apreciau în mod greșit importanța lui Dumnezeu, în timp ce banii erau într-adevăr importanți pentru nivelul lor de evoluție.
-Revenind la vechea discuție, spuneam că Dumnezeu este doar o mică invenție de-a vechilor oamenilor, un mit, despre care ei credeau că-i ajută să treacă de perioadele dificile. Dar voi știți copii, încă de acum că noi, noii oameni nu facem decât ceea ce este necesar, numai Binele, cum s-ar exprima vechii oameni. Din acest motiv au renuntat oamenii la Dumnezeu acum câteva mii de ani. Prea le dădea impresia că fac multe greșeli.
-Dumnezeu a fost ultima greșeală a omului!
-Acum haideți să vizităm clădirea, însă nu uitați să luați fiecare pilula fericirii, la ieșirea din muzeu. Știți că este pentru binele vostru…!
-Oare dacă nu o să iau pilula înseamnă că voi face o greșeală? gândi Gigel, dar se liniști repede pentru că știa că oamenii nu greșesc niciodată.