- Bă ochelaristule, ia fă-te'ncoa.
- De când suntem noi per mă, your highness?
- Ciocu'mic, 'telectual pricăjit. Vezi că Bulumac nu-i de cart, nu-ți lua viteză, n-ai back-up. Făte'ncoa dacă zic.
- Ordonați.
- Ia fă-mi tu mie o scrisoare, da' să fie cool, fierbinte ca fetele oltenești de la tefelon.
- Pă cine vrei tu să fraierești, boierule?
- Nu-i treaba ta.
- Ba da. O ști p'aia, mayh ne'im iz Pedrou'u, end ma'y u'aif iz huanitttta, en'd a'I kill ever'yba'di for ten pezos. En'd y'u are ma'y fr'end. En'd a'y kill-y'u for nasssing. Scornitorii profesioniști de bilete de amor e ca killării cu gaj. Tre' să știe pe cine... te-ai prins, huidumă? E firoscoasa aia lungană de la cursu' de franceză?
- De unde dracu'știi, băi șoricel?
- E singura 'telectuală de pe etaju' nostru, urangutane, la restu' ori n-aveai nevoie de scrisori de recomandare, ori ți-erau deja fumate.
- 'ra'ț ai dracu' de 'telectuali, bă de ce faci tu umbră pe lângă bou'ăla de Bulumac, te apăr eu de frați, nu-ți cer taxă de protecție, mi-e mai de folos devla ta. Lasă vorba și treci la treabă, într-un sfert de oră să ieși la interval cu textu', că te cocoșez.
- Dă-te la o parte să am condiții, caragață XXL, dă-te binișor.
...........................................................................................................
- Poftiți, înălțime, iaca pe tavă.
- N'ț... cardește tu. Cu intonație!!!
(suspin excedat...)
Mila'ya ma'ya, fie binecuvântată podeaua pe care-ți calcă piciorușele astea sexiste, oprește-te o singură clipită din valsul nemuritor și ascultă-mi ruga păcătoasă...
Milocika, fă-ți milă și pomană și cheamă salvarea, ceamă CEDO, cheamă Knessetu', că am o jenă la inimă.
Am o jenă la inimă numa când cobori din tramvai, că eu fusei câine într-o viață anterioară și am sensibilitate olfactivă de două'jdemii de ori mai mare ca bulumacii umani și-ți sorb parfumul, nu ăla madam roșa', ci naturelu' lu' tălică. Feromonu' lu tălică, altfel zis. Și așa de tare mă'mbată că fac infracțiune cardiacă la inimă, aaaah, viaaaața mea!
Cum, minune brună din sonete, nu-ți place manelele noastre naționale? Să-țî zâcu de irem'albastră? Once in a blue time, as time goes by, sunt mii de licee pe coasta mării negre și ea vine tocmai aici, nu ți-am spus, Sam, să nu mai cânți manele?
.............................
- Ce porcărie-i asta, bă' profesoreaș de doi eurocenți, tu-ți bați joc de mine? Cum o să se uite aia la mine dacă fac mișto despre organismu' ei la modu' ăsta?
- Se uită, înălținea ta, se uită, că-i deșteaptă.
- Păi unde-i simțirea, nenorocitule?
- Da' de ce nu citiși pân-la capăt?
(huiduma rupe foaia)
- Uite ce e, fă-mi una ca lumea, că te sparg la nas.
- Dacă mă spargi la nas o să-mi fie nasu' și mai mic. Iar tu ai nevoie de un scenarist mai năsos, care să-și închipuie măcar o clipă că lungana aia snoabă e Roxana...
- Ce Roxana, ce tot bâigui acolo, fă-mi scrisoarea că te laminez fără plastic.
- Lasă, nu te forța, am zis și eu o vorbă. Să zicem că eu aș fi mai năsos si gagica ar fi Roxana. Tu încerci să ți-o imaginezi la clo, să șezi cool până gat ediția doua pentru debili la stomac cerebral, iar eu mi-o imaginez roxană jucată de Daryl Hannah, să mă inspir. Pune mâna și scrie cu handwraitingu' lu matale, după dictare:
"Minune brună din sonete, am o jenă la inimă...